Zacaminte filoniene

Introducere

–        plasare în contextul evolutiv al unui sistem vulcano-plutonic şi de evoluţie a procesului de cristalizare – consolidare a camerei magmatice: faza finală de evoluţie a unui sistem magmatic, marcând încheierea activitătii vulcanice.

–        sursa generatoare: fluide meteorice şi cele juvenile;

–        căile de transport: fisuri, fracturi, zone brecifiate.

Importanţa economică:

-          pregnantă până la jumătatea secolului XX;

-          depăşite ca pondere economică de zăcămintele PC şi de sulfuri masive;

-          în prezent se rezumă în special la zăcămintele de metale preţioase.

Tipuri de corpuri de minereu: filoane, structuri columnare, corpuri neregulate, volburi.

Ce sunt filoanele? – Corpuri tabulare de minereu, epigenetice, formate prin umplerea fracturilor, denumite frecvent şi fante filoniene.

Fracturile se pot diviza în două categorii:

-          cu deplasare = falii (importanţă metalogenetică majoră)

-          fără deplasare = diaclaze, fisuri, jointuri (importanţă redusă).

Mecanisme de generare:

-          fracturare tectonică

-          fracturare hidraulică

Elementele principale ale filoanelor:

-          lungime

-          grosime

-          înălţime

-          orientare în spaţiu (direcţie, înclinare)

Delimitate spaţial de culcuş şi acoperiş (pereţi)

Salbanda – zona marginală a filoanelor, de regulă alterată, ce poate fi mineralizată sau sterilă.

Compoziţional se pot separa:

-          filoane metalifere – sulfuri metalice, elemente native şi gangă: carbonaţi, silicaţi, cuarţ, sulfaţi;

-          filoane nemetalifere (magnezit).

În raport cu aşezarea lor faţă de roca gazdă se disting:

-          filoane      – în neck-uri vulcanice;

- în roci sedimentare.

Filoanele pot fi:          – concordante în raport cu stratificaţia rocii gazdă (sau cu elementele                                             de orientare);

- discordante în raport cu startificaţia rocii gazdă;

- de contact.

De obicei filoanele se prezintă organizate sub formă de sisteme filoniene: paralele, conjugate, arborescente, radiare.  Citeste mai departe ... (562 words, estimare 2:15 mins timp de citire)

Acesta e doar o parte din Zacaminte filoniene. Citeste mai departe.
August 29th, 2009 | Tag-uri: , , , | Categorii: Geologie | Lasati un comentariu

Skarnogeneza si zacamintele asociate

Skarnogeneza reprezintă un domeniu interesant prin complexitatea şi varietatea mare a produselor rezultate, la care se adaugă rolul economic prin zăcămintele de Fe, Cu, Pb-Zn, Mo, W, Sn asociate.

Skarnogeneza reprezintă o etapă care poate lipsi pe parcursul evoluţiei unui corp magmatic. Prezenţa skarnogenezei este controlată în egală măsură şi de existenţa unui mediu geologic favorabil, susceptibil de a suferi anumite transformări a căror finalitate conduce la formarea skarnelor. De la bun început putem constata că pe parcursul consolidării corpurilor magmatice se eliberează fluide magmatice sau post magmatice care acţionează în mod diferenţiat asupra rocilor gazdă. În acest context, skarnele apar în aureolele de contact ale intruziunilor, în special în prezenţa rocilor carbonatice, ca urmare a unor procese intense de substituţie metasomatică.

Peters (1861), în urma studierii zăcămintelor de la Ocna de Fe formulează noţiunea de “contactbildungen“, respectiv formaţiunea de contact dintre o intruziune magmatică şi anumite roci.

Bernard von Cotta realizează în 1864 un studiu detaliat al zăcămintelor de la Ocna de Fier. Cu această ocazie a reuşit să impună pe plan mondial termenul de zăcăminte de contact, în cazul Banatului fiind vorba de zăcăminte situate la contactul unor intruziuni magmatice banatitice cu calcare, respectiv acumulări metalifere cantonate într-o rocă granatiferă.

Privind denumirea de skarn, merită să menţionăm că pentru minerii suedezi din secolul al XIX-lea, termenul de skarn însemna sterilul unor zăcăminte de Fe, constituit din silicaţi (în limba suedeză, skarn are sensul de material fără utilitate, care trebuie aruncat). Termenul a fost introdus în literatura de specialitate de Goldschmidt în 1911 cu prilejul studierii zăcămintelor de acest tip din împrejurimile oraşului Oslo.

Korjinski (1953) propune următoarea definiţie: “skarnele sunt roci constituite dintr-un număr redus de minerale de reacţie, dispuse în zone cu limite nete, formate în legătură cu prezenţa unui paleosom carbonatic la temperatură înaltă în aureola de contact a unui pluton-neosom“.  Citeste mai departe ... (1269 words, estimare 5:05 mins timp de citire)

Acesta e doar o parte din Skarnogeneza si zacamintele asociate. Citeste mai departe.
August 28th, 2009 | Tag-uri: , | Categorii: Geologie | Lasati un comentariu

Zăcăminte asociate pegmatitelor

PEGMATITELE – grup de roci tardimagmatice (post magmatice) care apar sub formă de:

- acumulări apicale faţă de intruziuni, formate la sfârşitul solidificării acestora;

- dyke-uri, lentile.

Caracteristic pegmatitelor este cristalizarea largă a constituenţilor datorită fluidităţii magmei reziduale. Mineralele caracteristice sunt numeroase şi se formează sub acţiunea componenţilor volatili acumulaţi în magmă (CO2, HCl, HF, H2S, SO2, HBO3, H2PO4).

Pegmatitele reprezintă un ansamblu petrogenetic complex, format din cristalizarea magmei reziduale şi din depuneri din fluidul pegmatitic, corespunzător fiecărui tip major de rocă magmatică, astfel încât se formează:

- pegmatite granitice (predomină structura grafică, rezultată prin cristalizarea eutectică a cuaţului cu feldspatul potasic);

- pegmatite sienitice;

- pegmatite bazice.

În pegmatite se concentrează prin excelenţă următoarele elemente chimice: Li, Be, B, Zr, Nb, Ta, U, pietre preţioase.

În anul 1940, Fersman remarcă evoluţia polifazică a pegmatitelor:

1. geofaza granitului grafic: 600-700oC;

2. geofaza pegmatoidă: 500-600oC (turmalin, muscovit, topaz, beril);

3. geofaza pneumatolitică: 400-500oC (albit, spodumen);

4. geofaza hidrotermală: < 400oC (sulfuri, zeoliţi, carbonaţi, fluorocarbonaţi).

Pegmatitele mai pot fi considerate produse metasomatice (termeni extremi ai granitizării în procesul de metamorfism şi formate sub acţiunea fluidelor anatectice).

- Pegmatite apomagmatice:

- miascitice (formate prin diferenţiere normală);

- agpaitice (rezultate prin diferenţiere inversă: cazul pegmatitelor din Peninsula Kola ).

- Pegmatite pure:

- nu au suferit modificări compoziţionale în raport cu intruziunea generatoare.

- Pegmatite hibride (desilicatate):

- influenţate de mediul pe care îl stăbat.

Pegmatitele alcătuiesc zăcăminte ale unora din mineralele constituente. În astfel de cazuri aceşti componeneţi minerali pot atinge dimensiuni extrem de mari şi greutăţi de ordinul tonelor.

Exemple: zăcăminte din zone de craton din scutul American, scutul Baltic, scutul African;

- concentraţii exploatabile de feldspat potasic în Rusia, Norvegia, SUA;  Citeste mai departe ... (695 words, estimare 2:47 mins timp de citire)

Acesta e doar o parte din Zăcăminte asociate pegmatitelor. Citeste mai departe.
August 25th, 2009 | Tag-uri: , , | Categorii: Geologie | Lasati un comentariu

Zăcăminte postmagmatice

Zăcămintele postmagmatice sunt situate de regulă la periferia magmatitelor (peri-magmatice) şi sunt formate după momentul de consolidare a corpului magmatic (post magmatic).

Spre deosebire de componentele rezultate prin ortocristalizare (protomagmatice sau histeromagmatice) care rămân practic “in situ“ sau în anumite cazuri suferă deplasări minore (de exemplu injecţii), componenţii post-magmatici, constituiţi din fluide hidrotermale au o mobilitate deosebită, putându-se deplasa (migra) pe distanţe considerabile prin intermediul fisurilor. Rocile străbătute de aceste fluide vor suporta efectul unor transformări mineralogice de tipul alteraţiilor (PTM), care sunt specifice domeniului post-magmatic.

Sursa mineralizaţiilor post-magmatice este una mixtă, respectiv o sursă magmatică şi una externă. Pe măsura evoluţiei rezidiului de postcristalizare şi a interacţiunii progresive cu factorii externi (fluide meteorice, interacţiunea fizico-chimică cu rocile străbătute) se produce o “diferenţiere post-magmatică“. În funcţie de contextul geologic (rocile gazdă) şi de particularităţile fizico-chimice a fluidelor mineralizante, în etapa post-magmatică se formează următoarele tipuri de zăcăminte:

-          pegmatitice

-          asociate greisenelor

-          asociate skarnelor

-          porphyry

-          hidrotermale

-          hidrotermal metasomatice

Link catre acest articol.
August 24th, 2009 | Tag-uri: , , , | Categorii: Geologie | Lasati un comentariu

Panza de Macin

În esenţă, această unitate structurală constă în încălecarea formaţiunilor antepaleozoice şi paleozoice din Munţii Măcinului peste depozitele Triasicului de la E, în lungul contactului tectonic Luncaviţa – Consul.

Fundament cristalin:

  1. Seria Orliga-Megina – mezomatamorfite – micasituri, ganise si amfibolite care provin dintr-o sursa initiala de material vulcanogen – varsta 400 mil abni posibil si mai veche + metaroci si intruziuni granitice
  2. Seria Boclugea-Priopcea – epimetamorfite – cuartite sericitoase, filite curatitice si cuartite – metamorfism Caledonian

Granitoide – de Megina – metamorfozeaza contactul cu sisturile

Cuvertura Prehercinica:

SILURIAN – transgresiv discordant peste epimetamorfite cu un carcater de flis – filite, calcare si dolomite

DEVONIAN – variat litologic – gresii, silicolite, argilite, calcare dolomitice

Brachiopode, Tantaculiti, rar Trilobiti

CARBONIFER – gros detritic cu remanieri de roci vulcanice – depusi n sistem fluvial – varsta stab pe resturi de Asterocolumbites – strate de Carapelit

Magmatite hercinice – metamorfozeaza la contact fom de carbonifer – granitul de Greci, mai vechi, şi granitul calco – alcalin de Turcoaia, mai nou. Acestea sunt intruzive sau străbat complet stratele de Carapelit, pe care le metamorfozează la contact.

La sud avem elem de sedimetar post hercinic:

Dupa tectogeneza hrcinica formatiunile paleozoice rigidizate si structurate au fost acoperite in TRIASIC si JURASIC de ape à sedimentare de platforma carbonatica

TRIASIC – Calcare fine – Camena

JURASIC – zona devine mai labila – sedimentarea devine mai terigena, turbiditica dupa care iar calcare

Uneori la aceste nivele apar si vulcanite atat acide cat si bazice de varsta Dogger-Malm

Tectonic:

Zona a fost afectata de mai multe orogenze.

Hericnica – structurarea metamorfitelor in cute faliate longitudinal – in zonele axiale apar la zi from cristaline sau depozitele magmatogene iar axele sinclinale conserva From de Carapelit  Citeste mai departe ... (329 words, estimare 1:19 mins timp de citire)

Acesta e doar o parte din Panza de Macin. Citeste mai departe.
August 20th, 2009 | Tag-uri: , , , | Categorii: Geologie | Lasati un comentariu
 
  Older Entries »
Va recomandam :
Info


Site