Zacaminte exogene

I. Asociate proceselor superficiale sau discontinuităţilor

I.1. REZIDUALE

  • Laterite Ni
  • Laterite bauxitice
  • Bauxite carstice – bauxite care apar în mediu carbonatic (calcaros). Bauxitul poate fi de tip rezidual (lateritic) sau poate fi transportat din exterior. În acest caz materialul originar poate fi de natură vulcanică acidă (tufuri) sau orice alt tip de material sedimentar bogat în Al care a fost ulterior introdus în mediul de depunere (depoziţional). Aceste bauxite predominant gibbsice sunt numite “terra rosa“ fiind cunoscute în Franţa, Italia, Turcia şi Ungaria.

I.2. DETRITICE (neoconsolidate) sau Placersuri

  • Placersuri Au-PGE (Pt) – Sunt zăcăminte în care aurul metale aparţinând grupei Pt apar sub formă de granule, mai rar pepite în nisipuri, pietrişuri, uneori în gresii. Depunerea se produce în momentul scăderii energiei de transport, respectiv pe partea interioară a meandrelor, în zonele bazale ale căderilor de apă, în spatele unor bariere, sau zone cu vegetaţie bogată. Exemple: California, Australia, Rusia.
  • Nisipuri negre titanifere (placersuri cu ilmenit şi alte metale grele): acumulări de metale grele în zona litorală, îmbogăţite prin dezagregare. Apar sub formă de dune sau plaje în regiuni de coastă stabile şi arii sursă situate în proximitate (roci metamorfozate în grad înalt) supuse unei eroziuni intensive şi extensive care asigură aportul de material. Exemple: Australia, Africa de Sud, Noua Zeelandă.

II. Asociate sedimentelor clastice

II.1. ASOCIATE ARGILITELOR

  • Kupferschiefer sau şisturi cuprifere
  • Meggen – Ba
  • Pb-Zn sedimentar exhalativ (Rammelsberg) – sulfuri masive de Pb-Zn în şisturi
  • Zăcăminte filoniene de smarald: smaralde care apar în filoane cu dolomit şi plagioclazi în argile negre. Se formează în medii epicontinentale anoxice, în care evaporitele reprezintă sursa unor soluţii saline, iar intruziuni de mici dimensiuni asigură sursa de căldură necesară circulaţiei fluidelor. Controlul mineralizaţiei e dat de falii majore însoţite de falii secundare care generează filoane şi corpuri de brecii tabulare. Ex: Columbia.

Zăcăminte vulcanogene formate în mediu marin

I. Asociate rocilor bazice extrusive (bazalte)

1)      Zăcăminte de tip Cipru

Sunt constituite din corpuri masive peneconcordante de pirită, calcopirită şi blendă cantonate în bazalte cu texturi de pillow-lave aparţinând părţii superioare a unor secvenţe ofiolitice. Cadrul depoziţional este controlat de prezenţa unor izvoare fierbinţi în grabene axiale ale structurilor ofiolitice aflate în diferite contexte geotectonice majore (oceanic, arc insular, bazin retro-arc). Adesea zăcămintele de tip Cipru (pirită cupriferă) se asociază spaţial la scară regională cu zăcăminte vulcanogene de Fe (tip Lahn Dill).

Corpurile de minereu masiv sunt însoţite de o volbură subverticală subjacentă cu pirită, pirotin, subordonat calcopirită, blendă chiar Au şi Ag, cu textură brecioasă şi frecvente recimentări. Alteraţia este marcată de descompunerea feldspatului în culcuşul corpului masiv şi prezenţa cuarţului, cloritului, uneori illitului şi calcitului.

Localizarea zăcămintelor este controlată litologic de nivelul de pillow-lave şi/sau brecii bazaltice situate deasupra dykeurilor bazice şi tectonic de falii cu caracter local. Foarte rar sulfurile migrează în sedimentele ce acoperă stivele de pillow-lave.

Zăcăminte de referinţă se cunosc în complexul ofiolitic Troodos din insula Cipru, dar şi în ofiolitele din Turcia sau Arabia Saudită.

2) Zăcăminte tip Besshi (Kieslager)

Acest tip de zăcăminte se întâlnesc sub formă de corpuri subţiri concordante de pirită, calcopirită, şi pirotin dispuse în sedimente clastice, tufuri şi brecii mafice. Local se asociază cu şisturi negre şi jaspuri roşii. Cadrul depoziţional este favorizat de existenţa izvoarelor fierbinţi generate de vulcanismul bazaltic, minereul fin granular în care predomină pirita colomorfă şi framboidală fiind intersectat de corpuri discordante cu pirită, calcopirită, blendă, galenă şi calcit provenite din remobilizări.

Acest tip metalogenetic este întâlnit în domenii metamorfice, din această cauză cortegiul alteraţiilor este mai greu de recunoscut; sporadic se semnalează cloritizarea rocilor gazdă. Exemple caracteristice se cunosc în Japonia (Besshi) şi Alpii Orientali.

Zacaminte vulcanogen sedimentare

Metalogenia vulcanogenă este un capitol important în cadrul metalogeniei generale, deoarece în această manieră se formează zăcăminte importante de Cu-Pb-Zn, Fe-Mn, As, Sb, Au, Ag, V, Hg.

Pe lângă zăcămintele vulcanogene formate în mediu submarin, care sunt majoritare, sunt de remarcat şi zăcămintele vulcanogene formate în mediu continental, subaerian, dintre care cele mai reprezentative sunt riolitele cu topaz (Be, U, Au, Sn).

Caracterele generale ale zăcămintelor vulcanogene formate în mediu submarin (zăcăminte vulcanogen-sedimentare) sunt:

-          originea vulcanică a substanţelor minerale;

-          formarea lor în crusta oceanică, în arcuri insulare şi bazine retroarc;

-          depunerea sedimentară singenetică a componentei metalice;

-          relaţia spaţială cu tufuri, lave, aglomerate vulcanice, brecii extrusive (respectiv nivele cu porfiroide în cazul metamorfozării ansamblului mineralizat);

-          separarea slabă a Mn şi Fe şi frecvenţa considerabilă a acumulărilor de sufuri masive ale elementelor metalice comune Fe-Cu-Pb-Zn;

-          apariţia specifică a unor stockuri mineralizate în zona de înrădăcinare, care reprezintă paleocanalele de circulaţie a soluţiilor hidrotermale-exhalative.

Corpurile de minereu vulcanogen sunt localizate în complexe vulcanogen-sedimentare şi se prezintă sub formă dispersată – granule diseminate, cu diferite grade de concentrare, sau sub formă concentrată de minereu masiv – benzi, corpuri stratoide, corpuri lentiliforme şi stockwerkuri. Sub influenţa unor procese tectonice şi/sau metamorfice ulterioare, corpurile de minereu masiv se lenticularizează, se budinează şi se pot produce remobilizări importante cu formare de pseudofiloane sau zone lenticulare de îmbogăţire sinmetamorfică.

Fisa de executie foraj apa

FISA DE EXECUTIE

A FORAJULUI DE ALIMENTARE CU APA

FAA    LOCALITATEA

Beneficiar …………………………………                                            Executant

Contract nr ……..  data  …………………………

Date tehnice foraj:

Data incepere 31.07

Data terminare 07.08

Instalatie de foraj –

Prajini de foraj – lungime / diametru – 5 m / 89 mm

Diametrul de sapare – 215 mm

Adancimea de sapare – 180 m

Adancimea de tubare – 175 m

Diam coloanei de tubare–125 mm

Clasa de rezistenta R 10

Model/tip/producator Valrom

Lungime burlane de tubare  5m

Lungime filter 5m

Tip filtre: latime fante , orientare fante, suprafata active, 0,5 mm, transversale, 3%

Interval pietris margaritar 80-175 m

Interval cimentare 70-80 m

Strate acvifere captate (interval) 110-140 , 150-170 m

Nivelhidrostatic 1,5 m

Debit maxim Qmax 4,5 l/s

Nivel hidrodinamic la Qmax 3m

Pompa submersibila model /tip SP 14A – 7

Adancime de montare pompa 25 m

Diametrul pompei 4”

Strate poros permeabile 110-140 ,  150-170 m

Intocmit:eu

Se recomanda exploatarea forajului cu orice pompa submersibila cu diametrul maxim de 101 mm si debitul maxim de 4 litri/secunda. Adancimea de montare intre 10 si 50 m.

Exemplu – la 220 v – SQ 7-40 ,  la 380 v – sp 14A – 7

Zacaminte hidrotermal metasomatice

În cadrul zăcămintelor hidrotermale, cele de substituţie în roci carbonatice sau hidrotermal metasomatice, ocupă un loc important prin concentraţiile de Pb, Zn, Fe, As, Sn, Mn, Au. Aceste zăcăminte sunt asociate frecvent cu alte zăcămintelor hidrotermale (hipo-, mezo- sau epitermale), formându-se în etapa post skarnică.

Procesul de substituţie metasomatică constă într-un interschimb de substanţe între soluţiile hidrotermale şi roca gazdă carbonatică la nivel molecular sau ionic. Acest proces se derulează etapizat astfel încât mineralele metasomatice formate într-un stadiu timpuriu pot fi redizolvate şi antrenate în reacţii noi. Înlocuirea debutează de-a lungul căilor de acces (circulaţie) a soluţiilor hidrotermale (fracturi, goluri, pori) şi se propagă gradat în corpul rocilor gazdă în funcţie de solubilitatea şi permeabilitatea acestora sau de particularităţile lor litologice (granulaţie, litologie) sau chimice. Printre caracterele specifice zăcămintelor hidrometasomatice amintim:

-          conservarea texturilor preexistente prin înlocuirea metasomatică, precum şi formarea de texturi noi;

-          prezenţa relictelor paleosomatice netransformate (nesubstituite) în masa minereului;

-          existenţa mineralelor perfect conturate cristalografic (cristale perfecte, cu dublă terminaţie) ca indivizi solitari în roca carbonatică;

-          forma neregulată a corpurilor de minereu;

-          asocierea genetică cu alte tipuri de mineralizaţii (filoniene, breccia pipe)

Ca mod de prezentare, zăcămintele hidrometasomatice apar sub formă de corpuri masive, foarte rar ca filoane, corpuri neregulate sau zone de impregnaţie.

Exemple clasice în România sunt zăcămintele de la Baia de Arieş – acumulări polimetalice – şi cele din Maramureş – Rodna Veche şi Valea Vinului (Pb-Zn).

  1. Zăcăminte hidrometasomatice polimetalice (Pb-Zn)

Termenul sinonim pentru aceste zăcăminte este cel de zăcăminte de tip Manto

Sunt reprezentate prin corpuri epigenetice masive, uneori cu alură columnară sau filoniană, cu minerale de Ag, Pb, Zn, Cu cantonate în roci carbonatice – calcare, dolomite – situate în apropierea unor corpuri intruzive. Sunt asociate frecvent cu concentraţii polimetalice asociate skarnelor sau cu zăcăminte PC. Mineralogia este complexă şi prezintă o zonalitate exterioară bine conturată, de la Cu-Au – proximal – la Pb-Ag – median şi Zn-Mn – distal.

Va recomandam :
Info


Site