Autorizarea executarii lucrarilor de constructii – foraje geologice si geotehnice.

Din pacate incepand cu iulie 2009 Forajele geologice si geotehnice se vor putea executa doar cu autorizatie de constructie.

Mai jos un extras din :

Legea 261 din 7 iulie 2009
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Publicat in Monitorul Oficial 493 din 16 iulie 2009 (M. Of. 493/2009)

4. Articolul 3 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
«Art. 3. – (1) Constructiile civile, industriale, agricole, cele pentru sustinerea instalatiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea constructiilor, pentru:
a) lucrari de construire, reconstruire, ………………..
e) lucrari de foraje si excavari necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice si a prospectiunilor geologice, proiectarea si deschiderea exploatarilor de cariere si balastiere, a sondelor de gaze si petrol, precum si a altor exploatari de suprafata, subterane sau subacvatice;
f) lucrari, amenajari si constructii cu caracter provizoriu necesare in vederea ….

Fisa unui foraj geotehnic

FISA  FORAJULUI
FORAJ:  COD  -  NR.:954-F1
Loc.  tel.: ADANCIME  TOTALA: 11,0m
jud.  Timis e-mail:
Anexa: 2
DATE  DESPRE  PROIECT DATE  DESPRE  FORAJ
PROIECT: Studiu  geotehnic DATA  FORAJULUI: 1
LOCATIE: loc.  Resita, EXECUTANT:
jud.  Caras-Severin METODA  FORAJ: mecanic
NR.  PROIECT: /2008 PRELEVAREA  PROB.: carotiera  simpla
BENEFICIAR: RECUPERAJ  MEDIU: 80  %
DESCRIERE  FORAJ: ing.  geol. BERBEC-GREUTATE/H: 30  kg,  50  cm
coordonate  GPS  (WGS  84)
Nivelul  superior  al  acviferului Nivelul  hidrostatic +226.3  m

N   n/a

COTA FORAJULUI:

E    n/a

COTA

SIMBOL

simbol DESCRIERE

N10

DIAGRAMA FORFECARE

APA

ADANCIME FATA  DE

EN  ISO

Ic

Id

PAMANTURI

LITOLOGICA kPa

SUBTERANA

NMN

14688 PDM PDM

0

Mg 0

226

0.0  UMPLUTURA  NECOMPACTATA:

1

0.63

eterogena,  cu  pamant,  pietris, nisip,

3

6

fragmente  de  caramida

4

2

5

-1

1

4

3

2

225

2

2

2

2

2

2

3

-2

2

2

5

3

224

-2.2  PIETRIS: MIC  CU  NISIP

3

clsaFGr

2

ARGILOS,  cafeniu,  afanat  spre  mediu

3

0.27

3

indesat,  cu  oxizi  de  Fe

4

5

0.42

7

-3

3

7

Cl

8

PROFILUL DE SOL

Examinind peretele unei gropi apate in sol se pot observa mai multe straturi sau orizonturi ce se deosebesc unele de altele chiar si numai dupa culoare (dar si dupa compozitie si proprietati fizice). Acestea se numesc orizonturi genetice, deoarece se formeaza si dezvolta treptat, o data cu evolutia procesului de solificare. Totalitatea (succesiunea) de orizonturi genetice, de la suprafata si pana la roca de formare constituie profilul solului.

Orizont de sol (pedogenetic) – este un strat, aproximativ paralel cu suprafat terenului, care are o serie de proprietati rezultate din procesul de formare a solului, proprietati ce difera de cele ale stratelor de deasupra si dedesubt. In mod obisnuit, un orizont de sol de separa de cele invecinate prin caracteristice care pot fi observate si eventual masurate in teren cum ar fi: culoarea, textura, structura, consistenta, prezenta sau absenta carbinatilor, a unor neofromatiuni, etc.

Pentru identificare orizonturilor de sol sunt necesare totusi uneori, determinari de laborator pentru completarea sau precizarea observatiilor de teren.

Orizonturile pot fi: minerale sau organice.

Orizontul mineral – orizontul care contine cel mult 35% materie organica, daca parte minerala are peste 60% argila sau cel mult 20%, daca nu contine argila. La continuturi intermediare de argila se admit cantitati proportionale maxime intre 20-35% materie organica.

Orizontul organic – orizontul format deasaupra solului mineral prin acumulare si descompunere de material organic si care contine materie organica peste 20-35% proportional cu cantitatea de argila (v.oriz.min.)

Orizontul diagnostic -  orice orizont care constituie un criteriu pentru definirea unitatilor taxonomice din sistemul de clasificare a solurilor. Un astfel de orizont este definit (spre deosebire de un orizont genetic) atat prin caracterele generale de procesul de pedogeneza care l-a creat, cat si prin alte insusiri, exprimate cantitativ (de ex: grosime, continut de materie organica, culoare, etc.)

CLASIFICAREA SOLURILOR

  • sa fie generala, simpla, daschisa pentru toate solurile care pot exista
  • sa foloseasca pentru cat mai multe utilizari
  • sa fie obiectiva si sa se sprijine pe caracteristici care sa nu faca obiectul unor opinii divergente
  • sa fie naturala
  • sa fie cat mai completa posibil

Clasificarile internationale actuale:

¨      clasificarea americana (“Soil taxonomy”) – Depart. Agriculturii din SUA

¨      clasificarea rusa

¨      clasificarea FAO-UNESCO

¨      Romania:

Þ    Gh.Munteanu-Murgoci (1911), majoritatea tipurilor genetice de sol cunoscute azi

Þ    1967 Soc. Nat. Rom. Stiinta Solului – grupare conform caracterului morfogenetic a profilului, expresie a tipului de procese dominante: 10 clase, 20 subclase, 41 tipuri, 82 subtipuri

Þ    1973 – solurile sunt denumite pe baza orizonturilor pedogenetice redefinite si ainsusirilor identificabile si masurabile pe teren (5 tipuri noi de sol)

Þ    2003 – “Sistemul Roman de atxonomie a Solurilor” – imbunatatit ca structura si nomenclatura, tinand seama de noile realizari pe plan mondial si experienta acumulata in stiinta solului.

FORMAREA SI ALCATUIREA PROFILULUI DE SOL

Profilul de sol constituie roca, mai mult sau mai putin masiva, initiala, care in timp, sub actiunea factorilor pedogenetici, a fost diferentiata intr-o serie de straturi numite orizonturi.

-          Fiecare orizont din profilul de sol se noteaza cu o litera mare, la care se adauga uneori si o litera mica, cu care se noteaza unele procese de intensitate mai mica, specifice acestor orizonturi.

-          Unele orizonturi se impart in suborizonturi. Fiecare suborizont se noteaza cu litera mare a orizontului respectiv si cu un indice, in cifre arabe, care arata succesiunea suborizonturilor de la suprafata in adancime. Este foarte importanta citirea, notarea si interpretarea corecta a orizonturilor de sol, pentru a se stabili cu exactitate stadiul si directia de evolutie, pentru a se aprecia corect gradul de fertilitate a solului respectiv.

CLASIFICAREA SOLURILOR ROMANIEI

Prima clasificare a fost facuta de catre Gh.Munteanu-Murgoci in anul 1911 si a fost in concordanta cu principiile scolii naturalista ruse.

In anul 1955, C.Chirita a elaborat o noua clasificare, in centrul atentiei punand factorul biologic.

In anul 1962 N.Cernescu a propus o schema de clasificare in care solurile sunt grupate in familii de tipuri genetice. Au fost separate 6 familii de soluri: cernoziomurile, solurile brun-roscate si brune de padure, soluri brune acide, rendzinele pe calacre si pseudorendizenele pe marne, solurile alcaline si saline, solurile de mlastina. La aceste familii au mai fost adaugate 2 grupe deosebite: complexul solurilor de lunca si solurile formate pe depozite scheletice.

In continuare, acumularea de date asupra invelisului de soluri, a condus la o detaliere si diversificare a unitatilor de clasificare, dar si in listele sistematice.

In anul 1980 s-a elaborat Sistemul Roman de Clasificare a Solurilor (S.R.T.S.). Acesta este in vigoare si astazi, fiind insa actualaizat in 2000.

Tipul genetic de sol reprezinta entitatea de baza in SRTS, fiind considerat ca unitate principala in taxonomia solurilor din Romania. Tipurile de sol sunt reunite intr-un rang superior, cu unitati (Taxoni) majore de sol, mai cuprinzatoare, denumite clase de soluri , care pot fi divizate in subunitati, denumite subtipuri de sol.

Clasa de sol reprezinta totalitatea solurilor caracterizate printr-un anumit stadiu sau mod de diferentiere a profilului de sol, dar de prezenta unui anume orizont pedogenetic.

Tipul genetic de sol reprezinta o grupa (populatie) de soluri asemanatoare, separate in cadrul unei clase de soluri, caracterizate printr-un anumit mod specific de manifestare a unuia sau mai multor elemente diagnostice: orizontul diagnostic specific clasei si asocierea lui cu alte orizonturi, trecerea de la sau la orizontul diagnostic specific clasei, manifestarea unor proprietati diagnostice (ex. acvice, salsodice, s.a.)

Va recomandam :
Info


Site