|
|
În grupa zăcămintelor hidrotermale filoniene, pe lângă clasificarea clasică a lui Lindgren, Graton a introdus (1935) două clase suplimentare de zăcăminte: leptotermale (adâncimi medii, temperaturi scăzute) – care nu a rezistat în timp şi respectiv teletermale (adâncimi şi temperaturi foarte scăzute). Deoarece acestea din urmă sunt considerate de alţi cercetători a fi de origine singenetică sedimentară, ne limităm a aminti câteva ocurenţe filoniene de Sb şi As.
- Zăcăminte Sb – As (Au-Hg) din centuri orogenice asociate vulcanitelor terţiare
Sunt reprezentate prin filoane cu realgar şi auripigment, subordonat stibin, cinabru, pirită, marcasită în gangă cuarţitică, cu fluorin, barit, alunit, sericit, caolinit, de dimensiuni modeste care urmăresc zone de fracturare extensionată, brecifiere şi forfecare. Ocurenţe: SUA (Alaska, Nevada, Oregon), Italia, Grecia, Franţa (insula Corsica), Macedonia – zăcământul Alsar unde pe lângă stibin realgar şi auripigment apar minerale de taliu- vrbait şi lorandit.
- Zăcăminte Sb – As – Au ± Hg, W
Sunt situate în zone orogenice hercinice şi au de regulă dimensiuni mici fiind cantonate în nivele detritice slab metamorfozate.
Exemple: zăcămâtul La Lucette (Franţa, filonul Georges- cel mai mare zăcământ de Sb la începutul sec XX) – conţinea zone bogate cu alură de coloane verticale cu înălţime de peste 250m, cu conţinuturi mari de Sb şi Au – stibin, arsenopirit, pirit, blendă. În momentul de faţă, ponderea economică majoră pentru Sb îl are China prin ocurenţele de acest tip din provincia antimoniferă Hunan.
Filoanele epitermale reprezintă un tip de zăcăminte extrem de importante din punct de vedere economic, fiind valorificat din cele mai vechi timpuri pentru metale preţioase (Au-Ag). Formaţiunea metaliferă este fie Au-Ag-Te fie Au-Ag-Pb-Zn. Zăcămintele sunt afiliate vulcanismului, în special celui calco-alcalin şi apar atât în zone mobile de tip subducţional (centura Circumpacifică, Cordillerană-Andină, Carpaţi) cât şi în scuturi precambriene (Australia, Canada).
Exemple de zăcăminte Au-Ag-Te se cunosc în România (Săcărâmb) sau Acupan (Filipine), Cripple Creek (SUA), iar pentru asociaţia Au-Ag-Pb-Zn putem menţiona iar România (regiunea Baia Mare), Anzii, Sumatra, Noua Guinee, Filipine etc.
Zăcămintele epitermale rezultă în urma unui sistem fosil de circulaţie a apelor calde în apropiere de suprafaţă, până la adâncimi ce nu depăşesc de regulă 1000-1500m. Pe măsură ce se apropie de suprafaţă, din fluidele fierbinţi se depun mineralele metalice de tipul sulfosăruri de Ag-Pb, telururi de Au-Ag, stibin, sulfuri de Ag, aur şi argint nativ, sulfuri comune, cinabru, cuarţ, carbonaţi, minerale argiloase, adular, zeoliţi, clorit etc. În cazul în care căile principale de acces sunt obturate de mineralele depuse din soluţiile hidrotermale, sub aceste bariere care blochează circulaţia liberă a fluidelor creşte semnificativ presiunea şi temperatura fluidelor hidrotermale ceea ce duce la erupţii freatice cu formare de brecii şi volburi (stockwerkuri).
La emergenţa fluidelor hidrotermale la suprafaţă se formează concreţiuni silicioase, de fapt depuneri ale reziduurilor din fuidele hidrotermale. Astfel de depuneri poartă numele de sintere silicioase şi indică prezenţa unor acumulări metalifere în profunzime. În astfel de depuneri de suprafaţă se pot acumula cantităţi notabile de Ag, Sb, As, Ta, Hg sau chiar Au. Imediat subjacent acestor sintere silicioase roca este extrem de silicifiată fiind transformată într-o „calotă silicioasă”. Sub calota silicioasă se localizează de obicei breciile, filoanele şi volburile ce se remarcă prin conţinuturi extrem de ridicate, aşa numitele „bonanza”. Minereul tipic în astfel de zone de îmbogăţire constă din sulfuri şi sulfosăruri de Ag, aur nativ, electrum, însoţite de sulfuri comune în cantităţi relativ reduse (există şi excepţii). Mineralele de gangă sunt reprezentate prin cuarţ, baritină, fluorină, adular, calcit. Citeste mai departe ... (697 words, estimare 2:47 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Filoane epitermale . Citeste mai departe.
Caractere:
- adâncime medie, t=200-300oC, presiune mare
- asociere cu roci acide la bazice, puse în loc la nivel hipabisic, subvulcanic
- alteraţii predominant filice
- zonalitate verticală frecventă
- rocile carbonatice sunt hidrotermal metasomatizate, formându-se zăcăminte de sulfuri de Pb, Zn, Ag
- grupare metalogenetică foarte vastă; componenţii principali sunt blenda, galena, calcopirita, pirita
- afiliere-plutonilor (nivel subvulcanic) şi vulcanismului
- geneză: asociate preponderent magmatismului calco-alcalin
- ocurenţe: centurile Circum Pacifică, Cordillerano-Andină, Alpino-Carpato-Himalayană
- mineralogia: sulfuri comune, sulfosăruri de Ag, tetraedrit, Au nativ în cuarţ, carbonaţi, fluorină, barit
- alteraţii: propilitică generalizată şi perifilonian filică±argilică
Exemple: Sadon (Ural), Kolst (Caucaz), Freiberg, Prizbram (Erzgebirge), Coeur d’Alene (Idaho, SUA).
În decursul formării zăcămintelor de minereuri temperatura şi presiunea fluidelor mineralizante generatoare variază continuu în funcţie de adâncimea la care se situează zăcământul şi în raport cu distanţa faţă de sursa ignee generatoare (camera magmatică) pe care au parcurs-o. Importanţa temperaturii şi presiunii în studiul zăcămintelor a fost recunoscută cu mult timp în urmă. Spre exemplu, clasificarea genetică a zăcămintelor (Lindgren) se bazează tocmai pe criteriul temperaturii şi presiunii fluidelor mineralizante. Pe lângă valorile mai mult sau mai puţin speculative, în ultimele decenii s-au pus la punct o serie de metode de măsurare a temperaturii şi presiunii fluidelor responsabile de formarea zăcămintelor de minereuri.
1. Studiul incluziunilor fluide (IF)
Studiul incluziunilor fluide reprezintă cea mai bună metodă de determinare a temperaturii de depunere a mineralelor. Pentru caracterizarea completă a fluidelor mineralizatoare, metoda IF trebuie combinată cu studiul izotopilor. Avantajul IF constă în aceea că, pe lângă obţinerea valorilor de temperatură şi presiune se obţin şi informaţii legate de compoziţia chimică a soluţiilor hidrotermale.
Această metodă se bazează pe următorul principiu: în minerale există goluri mici formate în timpul precipitării acestora. Aceste cavităţi conţin relicte ale soluţiilor hidrotermale mineralizante. În momentul formării mineralelor şi a incluziunilor, fluidele hidrotermale erau omogene, iar ulterior, după răcire, se individualizează în interiorul cavităţilor remanente diferite faze lichide, solide şi gazoase. Faza solidă se numeşte daughter mineral (sau alveocristale, Mârza, 1999). Incluziunile fluide pot fi monofazice, bifazice sau multifazice.
Se diferenţiază trei tipuri majore de IF:
- primare – formate în timpul creşterii mineralului; sunt dispuse pe plane de creştere şi oferă informaţii asupra fluidelor din care s-a format respectivul mineral;
- secundare – s-au format la un anumit timp după precipitarea mineralului; sunt dispuse după plane de fisurare şi oferă informaţii asupra istoriei termice care a urmat după depunerea mineralului; Citeste mai departe ... (1148 words, estimare 4:36 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Elemente de geotermometrie, geobarometrie şi izotopi stabili . Citeste mai departe.
1.Hidrocarburi
Caracteristicile petrolului si gazelor – sunt fluide ce apar fie in stare lichida fie in stare gazoasa. Sunt constituite din hidrocarburi, adica din corpuri compuse din C si H. Au caracteristica de a se dizolva intim unele in altele. Astfel un titei poate contine alcani usori susceptibili de a se separa intr-o faza gazoasa si produse care daca ar fi izolate ar aparea in stare solida (de ex: rasinile si asfaltul pot precipita din hidrocarburi mai solubile si in special din cele aromatice; este vb.de procesul de dizolfatizare a bruturilor).
De asemenea, o scadere a temp.si presiunii poate determina precipitarea parafirelor grele din petrolurile parafirice (ex:zac.din Nigeria si Indonezia). Pornind de la aceste proprietati asociative, petrolul si gazele reprezinta amestecuri in proportii variate de diferite specii de hidrocarburi la care se mai adauga si cateva specii chimice. Ele reprezinta ansambluri complexe care evolueaza in functie de mediul in care se gasesc, se nasc, se transf., se degradeaza si apoi se dispar, reprezentand in fond un stadiu de tranzitie in cadrul ciclului carbonului in natura. Pornindu-se de la analiza unor titeiuri de pe tot Pamantul, au fost separate cca.500 de specii chimice. Dintre acestea mai frecvente sunt 150. Din cele 500, 200 nu sunt hidrocarburi si apar in concentratii f.mici. Aceste specii chimice pot sa apara in concentratii f.mari in unele bruturi grele putin evoluate sau neevoluate.
•Compozitia chimica a hidrocarburilor
Dpdv chimic se disting 3 mari familii: hidricarburi saturate; nesaturate si rasini +asfalturi.
A.)Hidrocarburi saturate – includ alcani (parafina). Dpdv cantitativ sunt cele mai imp.elem., iar ca pondere cca. 50-60% din compusii unor bruturi. Aceste hidrocarburi se impart in 3 superfamilii importante: Citeste mai departe ... (1997 words, estimare 7:59 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Zacaminte de hidrocarburi . Citeste mai departe.
|
|
Institutul de hidrologie gospodarire a apelor
XHTML 1.0 valid
Web design
Optimizare SEO
Privacy Policy
Sitemap
Foraje
English language OnDrill webpage
Comentarii recente :