Panza de Macin

În esenţă, această unitate structurală constă în încălecarea formaţiunilor antepaleozoice şi paleozoice din Munţii Măcinului peste depozitele Triasicului de la E, în lungul contactului tectonic Luncaviţa – Consul.

Fundament cristalin:

  1. Seria Orliga-Megina – mezomatamorfite – micasituri, ganise si amfibolite care provin dintr-o sursa initiala de material vulcanogen – varsta 400 mil abni posibil si mai veche + metaroci si intruziuni granitice
  2. Seria Boclugea-Priopcea – epimetamorfite – cuartite sericitoase, filite curatitice si cuartite – metamorfism Caledonian

Granitoide – de Megina – metamorfozeaza contactul cu sisturile

Cuvertura Prehercinica:

SILURIAN – transgresiv discordant peste epimetamorfite cu un carcater de flis – filite, calcare si dolomite

DEVONIAN – variat litologic – gresii, silicolite, argilite, calcare dolomitice

Brachiopode, Tantaculiti, rar Trilobiti

CARBONIFER – gros detritic cu remanieri de roci vulcanice – depusi n sistem fluvial – varsta stab pe resturi de Asterocolumbites – strate de Carapelit

Magmatite hercinice – metamorfozeaza la contact fom de carbonifer – granitul de Greci, mai vechi, şi granitul calco – alcalin de Turcoaia, mai nou. Acestea sunt intruzive sau străbat complet stratele de Carapelit, pe care le metamorfozează la contact.

La sud avem elem de sedimetar post hercinic:

Dupa tectogeneza hrcinica formatiunile paleozoice rigidizate si structurate au fost acoperite in TRIASIC si JURASIC de ape à sedimentare de platforma carbonatica

TRIASIC – Calcare fine – Camena

JURASIC – zona devine mai labila – sedimentarea devine mai terigena, turbiditica dupa care iar calcare

Uneori la aceste nivele apar si vulcanite atat acide cat si bazice de varsta Dogger-Malm

Tectonic:

Zona a fost afectata de mai multe orogenze.

Hericnica – structurarea metamorfitelor in cute faliate longitudinal – in zonele axiale apar la zi from cristaline sau depozitele magmatogene iar axele sinclinale conserva From de Carapelit

Originea si geneza apelor de zacamant

Caracterizarea facuta de Mrazec in 1922 cum ca apele de zacamant sunt primare si secundare, constituie si o baza pt. studiul originii si genezei acestor ape. Apele primare au origini exclusiv marine. In cursul sedimentarii o parte din apa acestor bazine a fost retinuta in namolurile care se depuneau odata cu substanta organica, fiind izolata si sustrasa circulatiei. Mrazec denumeste aceste ape ca ape fosile. Pe masura compactarii sedimentelor aceste ape au fost expulzate odata cu hidrocarburile formate din sedimentul initial dand nastere zac. primare in care chimismul acestor ape nu a suferit modificari esentiale, sau zac.secundare a caror ape de zacamant au suferit modificari mari ale chimismului determinate de amestecul cu ape straine (ex: apele petroliere ale Oligocenului din Carpatii Orientali -> ape primare, in Dacianul subcarpatilor -> ape sec.).

In 1938 Macovei face obiectii privind originea marina si spune ca prezenta sarii si a Br din apele de zacamant dovedeste ca petrolul s-a format intr-un mediu marin insa ca acest lucru nu implica provenienta exclusiv marina a apelor de zacamant. Ar fi normal ca aceste ape sa  se gaseasca si in alte sedimente marine in afara celor asociate cu petrolul si gazele dar nu a fost dovedit. Macovei considera ca  in cea mai mare parte apele de zacamant sunt de origine organica fiind formate din materia organica care a dat nastere petrolului si gazelor.

•Clasificarea apelor de zacamant

A.Criteriul chimic

Sarurile continute in apele de zacamant sunt disociate ionic formand in solutie sisteme de cationi si anioni. Dintre cationii cei mai frecventi sunt: H, Na, Mg, Ca, Fe, Mn, etc; iar anionii sunt: Cl, Br, I, radicalii OH, sulfati, carbonati.

Pe baza exprimarii rezultatelor analizelor, conform sistemului cel mai uzual de clasificare a apelor, apele de zacamant pot fi grupate in 2 tipuri principale: apele dure si apele alcaline.

Apele de zacamant

Intotdeauna zac. de petrol sau gaze sunt insotite de  ape cu o mineralizare pronuntata cunoscute sub denumirea de ape de zacamant. Aceste ape sunt considerate fie primare, atunci cand au luat nastere concomitent cu formarea hidrocarburilor, fie secundare cand au suferit modificari ale chimismului initial prin amestec cu alte ape sau prin actiunea reducatoare a hidrocarburilor si a bacteriilor.

•Proprietati fizice – sunt in legatura cu natura lor primara sau sec, fiind influentate si de unele conditii de zacamant.

Culoarea apelor de zacamant este variata, fiind determinata de natura mineralelor dizolvate, de prezenta unor compusi coloidali, de substanta organica in suspensie sau de amestecul cu alte elemente. Culoarea caracteristica este brun roscat cu diferite nuante, data fiind de acizii naftenici. In prezenta acidului sulfurat este verzui, albastrui. Prin amestec cu alte ape culoarea devine mai deschisa, brun galbui.

Gustul – datorita continutului ridicat in NaCl, apele au un gust pronuntat sarat care poate deveni slab sarat in cazul amestecului cu ape dulci. Prezenta Na2SO4 peste 0,03% sau a MgSO4 peste 0,15% determina gustul amarui al apelor.

Miros – este conditionat de formarea emulsiilor cu petrol sau gaze, si de prezenta acizilor naftenici, caz in care apele de zacamant au un pronuntat miros de petrol. In prezenta S sau a H2S au un miros neplacut.

Temperatura – depinde de adancimea la care se afla zac.si este conditionata de gradientul goetermic. Cunoscand valorile gradientului in conditii locale, masurarea temp.permite stabilirea locului de afluenta in coloanele deteriorate ale sondei.

Densitatea – creste in raport direct cu concentratia si se exprima in grade Beaume sau in g/cm3.

Conductibilitatea electrica – pe masura cresterii concentratiei, apele de zacamant opun o rezistenta tot mai mica trecerii curentului electric. Valoarea scazuta a rezistivitatii apelor de zacamant in raport cu cea a petrolului face posibila in practica carotajului electric detectarea in sonde a stratelor acvifere si petroliere.

APELE MINERALE DIN ROMÂNIA

Apele minerale sunt apele ce au un conţinut variabil de săruri, gaze, substanţe minerale, elemente radioactive, care le conferă proprietăţi terapeutice. În trecut, denumirea de apă minerală se atribuia tuturor apelor subterane sau superficiale care puteau fi utilizate în scopuri terapeutice. În ultimii ani, apelor minerale destinate scopurilor terapeutice li s-a dat denumirea de ape curative.

În ţara noastră există numeroase izvoare de ape minerale în jurul cărora au fost amenajate importante staţiuni. Apele minerale constituie factorii naturali de bază în tratamentul bolilor indicate. Apele minerale sunt sărate-iodurate-bromurate, sărate-sufluroase şi izvoare de cură internă cu apă slabă mineralizată sulfuroasă, bicarbonată, sulfatată, calcinată sodică, magneziană. Apele doro-sodice iodurate bromurate cu degajări de gaze (hidrocarburi uşoare printre care predomină metanul) sunt ape de adâncime cu concentraţie mare, exploatate prin sonde.

1.Surse de ape minerale şi importanţa lor

Govora este una din cele mai bogate staţiuni în ape iodurate şi bromurate din Europa. Moret o citează a doua în Europa, după Pechelepronne din Alsacia cu 562 mg la mie de brom şi 42 mg la mie iod.

Apele din Govora conţin până la 38,3 mg la mie brom şi iod până la 41,8 mg la mie. Atât iodul cât şi bromul sunt de origine organică, rezultate din putrezirea micilor alge. Calciul şi magneziul pe care aceste ape îl conţin în cantitate destul de mare şi anume: calciul 15-3,3 la mie şi magneziu 0,77-1,05g la mie se datorează nisipurilor şi gresiilor. Caracteristica apelor de zăcământ este, de asemenea, prezenţa amoniului. Aceste ape nu conţin hidrogen sulfurat, sunt ape captate în sonde, la adâncimi de la 90-1860 m. Fiecare debitează între 40-160 m3 de apă în 24 de ore. Apele clorurate-iodurate-bromurate din sonde sunt ape vechi, fosile, formând pânze-pungi şi stau straturi permeabile în nisipuri.

Va recomandam :
Info


Site