Intretinerea unui put forat

Un foraj de alimentare cu apa corect executat si exploatat nu are nevoie de intretinere zeci de ani. Cu toate acestea este recomandata ( eu spun obligatorie)  verificarea anuala a forajului.

Aceasta consta in urmatoarele :

- masurarea nivelului STATIC al forajului ( nivelul la care apa sta atunci cand pompa nu functioneaza)

- masurarea nivelului dinamica al forajului ( atunci cand pompa merge la debit maxim)

- compararea acestora cu cele precedente ( de acum 1 an, 2..3, etc)

- prelevarea a 2 probe de apa ( de la pompa) si efectuarea analizelor bacteriologice si fizico – chimice

Daca nu exista schimbari , puteti in continuare folosi cu incredere forajul d-voastra .

Instrument de masurat nivelul apei in foraje

Instrument de masurat nivelul apei in foraje

Voi incerca in continuare sa explic cateva cauze posibile ale unor schimbari cu intentia de a va constientiza de necesitatea unei interventii rapide inainte de a provoca daune ireparabile forajului.

a) - Nivelul static a crescut cu > 10 cm – este posibil sa fie o bresa in inelul de cimentare al forajului si sa jnceapa o comunicare cu stratele de suprafata. Urmariti cu atentie analiza apei pentru ca acolo se va vedea daca forajul a fost pus in comunicatie cu strate noi ( in general CONTAMINATE). E posibil ca si debitul forajului sa fi crescut ( asta se vede in cresterea si a nivelului dinamic)

b) – Nivelul static a scazut cu > 10 cm  – E posibil  sa se fi depus un strat de nisip in dreptul a o parte din filtre si sa fi inchis un strat acvifer. Daca se observa si o scadere a nivelului dinamic ( deci a debitului forajului) trebuie URGENT contactat un specialist pentru  a face masuratori mai complete si a decide ce trebuie facut in continuare ( probabil o deznisipare a forajului)

Migratia primara

•Diferite moduri de migratie primara

Nu se poate face o separare a stadiului genezei hidrocarburilor de momentul expulzarii lor din roca mama spre roca rezervor. Momentul de varf al ganazei coincide cu momentul migratiei primare. Exista obisnuinta sa se separe notiunile de migratie primara si migratie secundara.

Prima notiune se refera la momentul ce urmeaza imediat genezei de hidrocarburi, calea fiind de la roca mama (pelitica) spre roca de tip rezervor. Distanta pe care ea se desfasoara este mica, de ordinul m sau zecilor de m.

Migratia secundara se petrece de-a lungul rocii rezervor si in acest caz titeiul poate migra pe distante considerabile si pe parcursul unor perioade destul de lungi de timp.

Aceasta poate fi etapizata:

a.)expulzarea hidrocarburilor din kerogen si roca mama;

b.)transferul hidrocarburilor in interiorul rocii mama din aproape in aproape pana la contactul cu seriile mai poroase si permeabile.

Problema care se pune este cea a precizarii dimensiunilor obiectelor care se deplaseaza si de a le compara cu dimensiunile golurilor scheletului mineral care se cer tranzitate. Hidrocarburile pot avea dimensiuni de la 4  in cazul metanului pana la 50- 100  sau mai mult in cazul compusilor grei. In ceea ce priveste diametrul porilor si microporilor scheletului mineral, acesta este intre 50- 100  pana la o adancime de aproximativ 2000m dupa care diametrul porilor se reduce drastic sub 50 .

In ceea ce priveste miscarea acestor corpuri se pot imiagina diferite mecanisme. Deplasarea are loc sub forma unor solutii moleculare, sub forma unor solutii coloidale si micelare sau are loc sub forma unor faze de titei sau gaz individualizat.

Pădurile şi ciclul hidrologic – elemente de hidrologie forestieră

Prezenţa pădurilor influenţează distribuţia şi circulaţia apei şi îmbunătăţeşte calitatea ei. Există aproximativ 4,2 ´ 109 ha de pădure pe glob, care acoperă circa o treime din suprafaţa uscatului. Aceasta reprezintă în jur de 80% din suprafeţele forestiere din perioada preagricolă. În ultimele decenii, suprafeţele forestiere din ariile temperate au rămas aproximativ constante, dar în zonele tropicale, defrişările s-au situat la 17 ´ 106 ha/an în anii 1980 şi probabil, cel puţin la acelaşi nivel în anii 90.

Procese care intervin în ciclul apei în păduri

  1. 1. Intercepţia

Coronamentul acţionează ca o barieră în calea precipitaţiilor. O parte din apa de precipitaţii este interceptată de către coronament, de unde se scurge, parţial, în lungul trunchiurilor, picură de pe frunze, sau se evaporă în atmosferă. O altă parte trece direct prin spaţiile libere din frunziş, ajungând la nivelul solului. Aici, o parte din apa care atinge suprafaţa terenului este reţinută de litieră (stratul de frunze moarte). Toate aceste fenomene realizează o reducere a cantităţii de precipitaţii care ating solul şi o redistribuire a apei.

Componentele intercepţiei

, unde IF este intercepţia forestieră, IC este intercepţia datorată coronamentului, iar IL este intercepţia datorată litierei.

Partea din precipitaţii care atinge solul mineral se numeşte precipitaţie efectivă – PE. Constituie diferenţa între precipitaţia totală căzută deasupra coronamentului – PG şi intercepţia forestieră:

Pierderea prin intercepţie

Precipitaţiile interceptate de coronament şi litieră se pierd în atmosferă prin evaporare.

Intercepţia datorată coronamentului:

Aproximativ 10-20% din cantitatea anuală de precipitaţii este pierdută prin IC. Această valoare depinde de capacitatea evaporativă a aerului (temperatură, vânt), caracteristicile precipitaţiilor (durată, cantitate totală, stare de agregare) şi de vegetaţie. În general, IC se exprimă prin formula empirică

Va recomandam :
Info


Site