Resursele Metalifere sau ştiinţa zăcămintelor metalifere este o ştiintă bine conturată în cadrul ştiinţelor geologice având un domeniu de studiu bine conturat (acumulări naturale de substanţe minerale metalifere) şi o metodologie de studiu specifică (de teren şi de laborator). Abordarea acestei ramure a ştiinţelor geologice necesită cunoştinţe de mineralogie, petrologie, cartografie, geochimie, geologie structurală, precum şi abilitatea de a comunica cu specialişti din domeniul mineritului, forajului şi informaticii.
Resursele minerale în sens larg desemnează acumulări naturale, susceptibile de a fi exploatate, înglobând produse miniere – în special minereuri metalifere, minerale industriale (cuarţ, feldspat), materiale de construcţie (nisip, pietriş etc.), minerale şi roci ornamentale, combustibili minerali solizi (huilă, cărbune brun, lignit etc.) şi lichizi (petrol, gaze naturale), ape subterane termale şi/sau minerale.
Valorificarea resurselor minerale stimulează economia unei ţări (beneficii directe) favorizând încadrarea forţei de muncă şi obţinerea unui profit în urma activităţii desfăşurate, în unele cazuri reprezintă şi o sursă valutară (export). Pe lângă beneficiile directe, beneficiile indirecte legate de activitatea de exploatare a resurselor, de exemplu căi de comunicaţie şi transporturi, industria alimentară şi comerţ, obiective sanitare, construcţii, cultural-sociale contribuie la ridicarea nivelului economic în regiunea în care se desfăşoară o astfel de activitate.
Comparativ cu resursele agricole sau silvice care sunt regenerabile după o perioadă de timp, resursele minerale sunt epuizabile, exploatarea acestora reprezentând o activitate economică ce se derulează în intervale reduse de timp. Din acest motiv exploatarea resurselor minerale solide şi fluide trebuie făcută în mod raţional, în concordanţă cu interesul naţional.
Zăcământul reprezintă o masă de substanţă minerală naturală, mono- sau poliminerală, mono- sau poligenetică ce se poate exploata în condiţii de rentabilitate economică. În literatura de specialitate din România, termenul de zăcământ a fost introdus de Grigore Cobălcescu (1883) care l-a împrumutat din limba franceză „gisement”; aceeaşi noţiune în limbi de circulaţie internaţională: ore deposit (engl.), yacimento (sp.), Erzlagerstätten (germ.), rudnîe mestorojdenie (rus.).
Comentarii recente :