Zacaminte filoniene

Introducere

–        plasare în contextul evolutiv al unui sistem vulcano-plutonic şi de evoluţie a procesului de cristalizare – consolidare a camerei magmatice: faza finală de evoluţie a unui sistem magmatic, marcând încheierea activitătii vulcanice.

–        sursa generatoare: fluide meteorice şi cele juvenile;

–        căile de transport: fisuri, fracturi, zone brecifiate.

Importanţa economică:

-          pregnantă până la jumătatea secolului XX;

-          depăşite ca pondere economică de zăcămintele PC şi de sulfuri masive;

-          în prezent se rezumă în special la zăcămintele de metale preţioase.

Tipuri de corpuri de minereu: filoane, structuri columnare, corpuri neregulate, volburi.

Ce sunt filoanele? – Corpuri tabulare de minereu, epigenetice, formate prin umplerea fracturilor, denumite frecvent şi fante filoniene.

Fracturile se pot diviza în două categorii:

-          cu deplasare = falii (importanţă metalogenetică majoră)

-          fără deplasare = diaclaze, fisuri, jointuri (importanţă redusă).

Mecanisme de generare:

-          fracturare tectonică

-          fracturare hidraulică

Elementele principale ale filoanelor:

-          lungime

-          grosime

-          înălţime

-          orientare în spaţiu (direcţie, înclinare)

Delimitate spaţial de culcuş şi acoperiş (pereţi)

Salbanda – zona marginală a filoanelor, de regulă alterată, ce poate fi mineralizată sau sterilă.

Compoziţional se pot separa:

-          filoane metalifere – sulfuri metalice, elemente native şi gangă: carbonaţi, silicaţi, cuarţ, sulfaţi;

-          filoane nemetalifere (magnezit).

În raport cu aşezarea lor faţă de roca gazdă se disting:

-          filoane      – în neck-uri vulcanice;

- în roci sedimentare.

Filoanele pot fi:          – concordante în raport cu stratificaţia rocii gazdă (sau cu elementele                                             de orientare);

- discordante în raport cu startificaţia rocii gazdă;

- de contact.

De obicei filoanele se prezintă organizate sub formă de sisteme filoniene: paralele, conjugate, arborescente, radiare.

Zăcăminte postmagmatice

Zăcămintele postmagmatice sunt situate de regulă la periferia magmatitelor (peri-magmatice) şi sunt formate după momentul de consolidare a corpului magmatic (post magmatic).

Spre deosebire de componentele rezultate prin ortocristalizare (protomagmatice sau histeromagmatice) care rămân practic “in situ“ sau în anumite cazuri suferă deplasări minore (de exemplu injecţii), componenţii post-magmatici, constituiţi din fluide hidrotermale au o mobilitate deosebită, putându-se deplasa (migra) pe distanţe considerabile prin intermediul fisurilor. Rocile străbătute de aceste fluide vor suporta efectul unor transformări mineralogice de tipul alteraţiilor (PTM), care sunt specifice domeniului post-magmatic.

Sursa mineralizaţiilor post-magmatice este una mixtă, respectiv o sursă magmatică şi una externă. Pe măsura evoluţiei rezidiului de postcristalizare şi a interacţiunii progresive cu factorii externi (fluide meteorice, interacţiunea fizico-chimică cu rocile străbătute) se produce o “diferenţiere post-magmatică“. În funcţie de contextul geologic (rocile gazdă) şi de particularităţile fizico-chimice a fluidelor mineralizante, în etapa post-magmatică se formează următoarele tipuri de zăcăminte:

-          pegmatitice

-          asociate greisenelor

-          asociate skarnelor

-          porphyry

-          hidrotermale

-          hidrotermal metasomatice

Doggerul

Doggerul

-dominant carbonatic

-in Hagimas – transgresiv (L.Rosu); roci cu Bositrabuchi, Opelia fusca, Parkinsonia parkinsoni, Hibolites (indicative pentru Bajocian-Batonian).

-in Rarau (V.Tatarca, Culmea Tarnitei) – depozite carbonatice cu belemniti, amoniti si brachiopode

-in Persani apar in special in calcare oolitice (present Amenianul).

-intrerupere in sedimentare, in care sunt prezente depozite caloviene

Calovian – Oxfordianul

-caracter transgresiv

-caracteristica data de depozitele cu radiolari divers colorate

-acestea apar I sinclinalul Haghimas, pe flancul vestiv, iar in Rarau pe valea Tatarca, in apropiere de Pojorata sau in culmea Tarnitei.

-in Persani Calovianul implica gresii cuartitice, calcare detritice cu echinide, gastropode si amoniti.

Malmul

-dominant calcaros

-depozite Kimerigiene si Titoniene

-Kimerigianul implica roci cu numeroase forme de Aptichus si amoniti in care domina Filoceratidele (formatiunea cu Achanticum, bine deschisa in versantul vestic al masivului Ghilcos).

Titonian / Neocomianul

-carbonatic cu unele accidente silicioase, + brecii, gresii (formatiunea de Lunca) ; aceasta apare transgresiv / discordant  peste termenii mai vechi. Stratotipul se gaseste pe Valea Trotusului (Lunca de Sus, Creasta Damucului – Haghimas, Gura Sadovei – Rarau).

-continutul fosil : Piretinide (test lorica), belemniti (Duvalia), amoniti si aptichusi, indicative pentru Titonian / Neocomian.

Jurasicul terminal

-nu apare in Persani

-incepe sa aiba caractere de flis

-Formatiunea de Clifele, de Pojjorata, de Comana sau de Stejaru.

-flisuri loc. la limita Jurasic / Cretacic, alimentate cu materiale provenite din arii surse localizate inspre E.

Cretacicul

-peste stratele de Lunca, datorita miscarii precursoare ale tectogenezei apar faciesuri de viltflis.

Hauterivianul

-caracterul transgresiv

-se depune deasupra metamorficului

-litologie variata, cu roci detritice

-in Sinclinalul Rarau, aceste gresii si conglomerate peste stratele de Lunca = gresii si conglomeratele de Muncelu, care inspre S trec in depozite de flis.

Va recomandam :
Info


Site