|
|
Metalogenia vulcanogenă este un capitol important în cadrul metalogeniei generale, deoarece în această manieră se formează zăcăminte importante de Cu-Pb-Zn, Fe-Mn, As, Sb, Au, Ag, V, Hg.
Pe lângă zăcămintele vulcanogene formate în mediu submarin, care sunt majoritare, sunt de remarcat şi zăcămintele vulcanogene formate în mediu continental, subaerian, dintre care cele mai reprezentative sunt riolitele cu topaz (Be, U, Au, Sn).
Caracterele generale ale zăcămintelor vulcanogene formate în mediu submarin (zăcăminte vulcanogen-sedimentare) sunt:
- originea vulcanică a substanţelor minerale;
- formarea lor în crusta oceanică, în arcuri insulare şi bazine retroarc;
- depunerea sedimentară singenetică a componentei metalice;
- relaţia spaţială cu tufuri, lave, aglomerate vulcanice, brecii extrusive (respectiv nivele cu porfiroide în cazul metamorfozării ansamblului mineralizat);
- separarea slabă a Mn şi Fe şi frecvenţa considerabilă a acumulărilor de sufuri masive ale elementelor metalice comune Fe-Cu-Pb-Zn;
- apariţia specifică a unor stockuri mineralizate în zona de înrădăcinare, care reprezintă paleocanalele de circulaţie a soluţiilor hidrotermale-exhalative.
Corpurile de minereu vulcanogen sunt localizate în complexe vulcanogen-sedimentare şi se prezintă sub formă dispersată – granule diseminate, cu diferite grade de concentrare, sau sub formă concentrată de minereu masiv – benzi, corpuri stratoide, corpuri lentiliforme şi stockwerkuri. Sub influenţa unor procese tectonice şi/sau metamorfice ulterioare, corpurile de minereu masiv se lenticularizează, se budinează şi se pot produce remobilizări importante cu formare de pseudofiloane sau zone lenticulare de îmbogăţire sinmetamorfică.
În grupa zăcămintelor hidrotermale filoniene, pe lângă clasificarea clasică a lui Lindgren, Graton a introdus (1935) două clase suplimentare de zăcăminte: leptotermale (adâncimi medii, temperaturi scăzute) – care nu a rezistat în timp şi respectiv teletermale (adâncimi şi temperaturi foarte scăzute). Deoarece acestea din urmă sunt considerate de alţi cercetători a fi de origine singenetică sedimentară, ne limităm a aminti câteva ocurenţe filoniene de Sb şi As.
- Zăcăminte Sb – As (Au-Hg) din centuri orogenice asociate vulcanitelor terţiare
Sunt reprezentate prin filoane cu realgar şi auripigment, subordonat stibin, cinabru, pirită, marcasită în gangă cuarţitică, cu fluorin, barit, alunit, sericit, caolinit, de dimensiuni modeste care urmăresc zone de fracturare extensionată, brecifiere şi forfecare. Ocurenţe: SUA (Alaska, Nevada, Oregon), Italia, Grecia, Franţa (insula Corsica), Macedonia – zăcământul Alsar unde pe lângă stibin realgar şi auripigment apar minerale de taliu- vrbait şi lorandit.
- Zăcăminte Sb – As – Au ± Hg, W
Sunt situate în zone orogenice hercinice şi au de regulă dimensiuni mici fiind cantonate în nivele detritice slab metamorfozate.
Exemple: zăcămâtul La Lucette (Franţa, filonul Georges- cel mai mare zăcământ de Sb la începutul sec XX) – conţinea zone bogate cu alură de coloane verticale cu înălţime de peste 250m, cu conţinuturi mari de Sb şi Au – stibin, arsenopirit, pirit, blendă. În momentul de faţă, ponderea economică majoră pentru Sb îl are China prin ocurenţele de acest tip din provincia antimoniferă Hunan.
Filoanele epitermale reprezintă un tip de zăcăminte extrem de importante din punct de vedere economic, fiind valorificat din cele mai vechi timpuri pentru metale preţioase (Au-Ag). Formaţiunea metaliferă este fie Au-Ag-Te fie Au-Ag-Pb-Zn. Zăcămintele sunt afiliate vulcanismului, în special celui calco-alcalin şi apar atât în zone mobile de tip subducţional (centura Circumpacifică, Cordillerană-Andină, Carpaţi) cât şi în scuturi precambriene (Australia, Canada).
Exemple de zăcăminte Au-Ag-Te se cunosc în România (Săcărâmb) sau Acupan (Filipine), Cripple Creek (SUA), iar pentru asociaţia Au-Ag-Pb-Zn putem menţiona iar România (regiunea Baia Mare), Anzii, Sumatra, Noua Guinee, Filipine etc.
Zăcămintele epitermale rezultă în urma unui sistem fosil de circulaţie a apelor calde în apropiere de suprafaţă, până la adâncimi ce nu depăşesc de regulă 1000-1500m. Pe măsură ce se apropie de suprafaţă, din fluidele fierbinţi se depun mineralele metalice de tipul sulfosăruri de Ag-Pb, telururi de Au-Ag, stibin, sulfuri de Ag, aur şi argint nativ, sulfuri comune, cinabru, cuarţ, carbonaţi, minerale argiloase, adular, zeoliţi, clorit etc. În cazul în care căile principale de acces sunt obturate de mineralele depuse din soluţiile hidrotermale, sub aceste bariere care blochează circulaţia liberă a fluidelor creşte semnificativ presiunea şi temperatura fluidelor hidrotermale ceea ce duce la erupţii freatice cu formare de brecii şi volburi (stockwerkuri).
La emergenţa fluidelor hidrotermale la suprafaţă se formează concreţiuni silicioase, de fapt depuneri ale reziduurilor din fuidele hidrotermale. Astfel de depuneri poartă numele de sintere silicioase şi indică prezenţa unor acumulări metalifere în profunzime. În astfel de depuneri de suprafaţă se pot acumula cantităţi notabile de Ag, Sb, As, Ta, Hg sau chiar Au. Imediat subjacent acestor sintere silicioase roca este extrem de silicifiată fiind transformată într-o „calotă silicioasă”. Sub calota silicioasă se localizează de obicei breciile, filoanele şi volburile ce se remarcă prin conţinuturi extrem de ridicate, aşa numitele „bonanza”. Minereul tipic în astfel de zone de îmbogăţire constă din sulfuri şi sulfosăruri de Ag, aur nativ, electrum, însoţite de sulfuri comune în cantităţi relativ reduse (există şi excepţii). Mineralele de gangă sunt reprezentate prin cuarţ, baritină, fluorină, adular, calcit. Citeste mai departe ... (697 words, estimare 2:47 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Filoane epitermale . Citeste mai departe.
PEGMATITELE – grup de roci tardimagmatice (post magmatice) care apar sub formă de:
- acumulări apicale faţă de intruziuni, formate la sfârşitul solidificării acestora;
- dyke-uri, lentile.
Caracteristic pegmatitelor este cristalizarea largă a constituenţilor datorită fluidităţii magmei reziduale. Mineralele caracteristice sunt numeroase şi se formează sub acţiunea componenţilor volatili acumulaţi în magmă (CO2, HCl, HF, H2S, SO2, HBO3, H2PO4).
Pegmatitele reprezintă un ansamblu petrogenetic complex, format din cristalizarea magmei reziduale şi din depuneri din fluidul pegmatitic, corespunzător fiecărui tip major de rocă magmatică, astfel încât se formează:
- pegmatite granitice (predomină structura grafică, rezultată prin cristalizarea eutectică a cuaţului cu feldspatul potasic);
- pegmatite sienitice;
- pegmatite bazice.
În pegmatite se concentrează prin excelenţă următoarele elemente chimice: Li, Be, B, Zr, Nb, Ta, U, pietre preţioase.
În anul 1940, Fersman remarcă evoluţia polifazică a pegmatitelor:
1. geofaza granitului grafic: 600-700oC;
2. geofaza pegmatoidă: 500-600oC (turmalin, muscovit, topaz, beril);
3. geofaza pneumatolitică: 400-500oC (albit, spodumen);
4. geofaza hidrotermală: < 400oC (sulfuri, zeoliţi, carbonaţi, fluorocarbonaţi).
Pegmatitele mai pot fi considerate produse metasomatice (termeni extremi ai granitizării în procesul de metamorfism şi formate sub acţiunea fluidelor anatectice).
- Pegmatite apomagmatice:
- miascitice (formate prin diferenţiere normală);
- agpaitice (rezultate prin diferenţiere inversă: cazul pegmatitelor din Peninsula Kola ).
- Pegmatite pure:
- nu au suferit modificări compoziţionale în raport cu intruziunea generatoare.
- Pegmatite hibride (desilicatate):
- influenţate de mediul pe care îl stăbat.
Pegmatitele alcătuiesc zăcăminte ale unora din mineralele constituente. În astfel de cazuri aceşti componeneţi minerali pot atinge dimensiuni extrem de mari şi greutăţi de ordinul tonelor.
Exemple: zăcăminte din zone de craton din scutul American, scutul Baltic, scutul African;
- concentraţii exploatabile de feldspat potasic în Rusia, Norvegia, SUA; Citeste mai departe ... (695 words, estimare 2:47 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Zăcăminte asociate pegmatitelor . Citeste mai departe.
În decursul formării zăcămintelor de minereuri temperatura şi presiunea fluidelor mineralizante generatoare variază continuu în funcţie de adâncimea la care se situează zăcământul şi în raport cu distanţa faţă de sursa ignee generatoare (camera magmatică) pe care au parcurs-o. Importanţa temperaturii şi presiunii în studiul zăcămintelor a fost recunoscută cu mult timp în urmă. Spre exemplu, clasificarea genetică a zăcămintelor (Lindgren) se bazează tocmai pe criteriul temperaturii şi presiunii fluidelor mineralizante. Pe lângă valorile mai mult sau mai puţin speculative, în ultimele decenii s-au pus la punct o serie de metode de măsurare a temperaturii şi presiunii fluidelor responsabile de formarea zăcămintelor de minereuri.
1. Studiul incluziunilor fluide (IF)
Studiul incluziunilor fluide reprezintă cea mai bună metodă de determinare a temperaturii de depunere a mineralelor. Pentru caracterizarea completă a fluidelor mineralizatoare, metoda IF trebuie combinată cu studiul izotopilor. Avantajul IF constă în aceea că, pe lângă obţinerea valorilor de temperatură şi presiune se obţin şi informaţii legate de compoziţia chimică a soluţiilor hidrotermale.
Această metodă se bazează pe următorul principiu: în minerale există goluri mici formate în timpul precipitării acestora. Aceste cavităţi conţin relicte ale soluţiilor hidrotermale mineralizante. În momentul formării mineralelor şi a incluziunilor, fluidele hidrotermale erau omogene, iar ulterior, după răcire, se individualizează în interiorul cavităţilor remanente diferite faze lichide, solide şi gazoase. Faza solidă se numeşte daughter mineral (sau alveocristale, Mârza, 1999). Incluziunile fluide pot fi monofazice, bifazice sau multifazice.
Se diferenţiază trei tipuri majore de IF:
- primare – formate în timpul creşterii mineralului; sunt dispuse pe plane de creştere şi oferă informaţii asupra fluidelor din care s-a format respectivul mineral;
- secundare – s-au format la un anumit timp după precipitarea mineralului; sunt dispuse după plane de fisurare şi oferă informaţii asupra istoriei termice care a urmat după depunerea mineralului; Citeste mai departe ... (1148 words, estimare 4:36 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Elemente de geotermometrie, geobarometrie şi izotopi stabili . Citeste mai departe.
|
|
Institutul de hidrologie gospodarire a apelor
XHTML 1.0 valid
Web design
Optimizare SEO
Privacy Policy
Sitemap
Foraje
English language OnDrill webpage
Comentarii recente :