Zacaminte metamorfice

Zăcămintele ce se găsesc în roci (terenuri) metamorfice pot fi asociate metamorfismului (genză metamorfică) sau pot avea geneză diferită dar sunt puse în loc în roci metamorfice.

Zăcămintele metamorfice grupează două categorii distincte:

  1. Zăcăminte metamorfozate, sunt acelea în care mineralizaţia a preexistat metamorfismului, dar a suportat transformări mai mult sau mai puţin intense pe parcursul evenimentului de metamorfism, (recristalizare, modificarea compoziţiei mineralogice), regruparea (concentrarea sau dispersarea componenţilor), fără a se modifica în mod esenţial forma de zăcământ, conţinuturile şi volumul minereului.
  2. Zăcăminte metamorfice – grupează corpurile de minereu în care substanţa utilă s-a format pe baza unui suport preexistent (protor) pe parcursul metamorfismului, deci sub influenţa directă a factorilor metamorfici.

A) Zăcăminte asociate metamorfismului regional

  1. Tipul Homestake-Au
  1. Skarne de recţie sau skarnoide – au compoziţie mineralogică asemănătoare skarnelor dar se formează prin metamorfism regional şi nu prin aport magmatic. Mecanismul lor de formare este cel de difuziune sub formă de reacţii bimetasomatice – benzi de-al ungul contactelor.

Spre deosebire de skarne, skarnoidele nu prezintă zonalitate, sunt mai bogate în Si şi Al (SiO2, Al2O3) şi conţin mai puţin Fe, Mn, Mg şi în special Ca.

  1. Sulfuri masive

Se generează prin metamorfozarea unor zăcăminte pre-existente de tipul:

- Cu – pirit în şisturi verzi; exemple Hercinide Ural şi Caledonide în Scandinavia;

- Kuroko – Cu, Zn în roci vulcanice intermediare bazice şi acide;

Pb-Zn – Mississippi Valley – în roci carbonatice;

Şisturi Cu – Kupferschiefer;

Cu (Pb, Zn, Ni) Besshi – apar exclusiv în context metamorfozat.

B) Zăcăminte asociate metamorfismului de dizlocaţie

Factorii de control, respectiv deformaţii rupturale majore suborizontale, zonele de forfecare, şi litonii a căror compoziţie şi comportament tectonic favorizează orientarea migrării fluidelor metamorfice de-a lungul lor. De exemplu – Broken Hill (Australia), zăcământ Pb-Zn de dimensiuni foarte mari parţial metamorfozat numai în vecinătatea fracturilor.

Link catre acest articol.
October 14th, 2009 | Tag-uri: , , | Categorii: Geologie | Lasati un comentariu

Zacaminte asociate andezitelo si riolitelor

  1. Zăcăminte de sulfuri masive Cu-As-Sb tip Bor, cu enargit

Sunt zăcăminte stratoide sau sub formă columnară de sulfuri şi sulfosăruri de Cu (enargit, luzonit, tetraedrit-tennatit), localizate în roci vulcanice, tufuri şi brecii andezitice asociate genetic şi spaţial zăcămintelor PC.

Exemple: Bor-Yugoslavia, Recsk-Ungaria, Lepanto-Filipine

  1. Zăcăminte de sulfuri masive tip Kuroko (Noranda)

Zăcăminte de sulfuri masive de sulfuri de Cu şi Zn localizate în roci vulcanice de regulă riolitice la dacitice dispuse în mediu marin în arcuri insulare, în context tectonic extensional.

Corpurile de minereu conţin o zonă superioară cu pirită, blendă, calcopirită, subordonat pirotin, galenă, barit, tetraedrit, bornit (minereul negru) urmată de zona cu pirită, calcopirită, subordonat blendă, pirotin, magnetit (minereul galben) şi o volbură subjacentă de pirită, calcopirită, chiar aur şi argint. Textura este masivă în zona minereului negru şi galben şi brecioasă şi de impregnaţie în volburi. Neoformaţiunile sunt reprezentate prin zeoliţi, montmorillonit, clorit, sericit. În cazul zăcămintelor metamorfozate au fost identificate cordieritul şi antofilitul spre adâncime şi şisturi grafitoase în acoperişul sistemului metalogenetic.

Zăcămintele se cantonează preferenţial în partea superioară de compoziţie felsică a secvenţei vulcanice sau vulcano-sedimentară, prezentând afinităţi cu porţiunea centrală a vulcanismului riolitic care poate fi brecifiată sau are aspect de dom.

Zăcăminte de referinţă se cunosc în Japonia (centura şisturilor verzi), Canada şi Tasmania.

Link catre acest articol.
October 7th, 2009 | Tag-uri: , , , | Categorii: Geologie | Lasati un comentariu

Zacaminte filoniene

Introducere

–        plasare în contextul evolutiv al unui sistem vulcano-plutonic şi de evoluţie a procesului de cristalizare – consolidare a camerei magmatice: faza finală de evoluţie a unui sistem magmatic, marcând încheierea activitătii vulcanice.

–        sursa generatoare: fluide meteorice şi cele juvenile;

–        căile de transport: fisuri, fracturi, zone brecifiate.

Importanţa economică:

-          pregnantă până la jumătatea secolului XX;

-          depăşite ca pondere economică de zăcămintele PC şi de sulfuri masive;

-          în prezent se rezumă în special la zăcămintele de metale preţioase.

Tipuri de corpuri de minereu: filoane, structuri columnare, corpuri neregulate, volburi.

Ce sunt filoanele? – Corpuri tabulare de minereu, epigenetice, formate prin umplerea fracturilor, denumite frecvent şi fante filoniene.

Fracturile se pot diviza în două categorii:

-          cu deplasare = falii (importanţă metalogenetică majoră)

-          fără deplasare = diaclaze, fisuri, jointuri (importanţă redusă).

Mecanisme de generare:

-          fracturare tectonică

-          fracturare hidraulică

Elementele principale ale filoanelor:

-          lungime

-          grosime

-          înălţime

-          orientare în spaţiu (direcţie, înclinare)

Delimitate spaţial de culcuş şi acoperiş (pereţi)

Salbanda – zona marginală a filoanelor, de regulă alterată, ce poate fi mineralizată sau sterilă.

Compoziţional se pot separa:

-          filoane metalifere – sulfuri metalice, elemente native şi gangă: carbonaţi, silicaţi, cuarţ, sulfaţi;

-          filoane nemetalifere (magnezit).

În raport cu aşezarea lor faţă de roca gazdă se disting:

-          filoane      – în neck-uri vulcanice;

- în roci sedimentare.

Filoanele pot fi:          – concordante în raport cu stratificaţia rocii gazdă (sau cu elementele                                             de orientare);

- discordante în raport cu startificaţia rocii gazdă;

- de contact.

De obicei filoanele se prezintă organizate sub formă de sisteme filoniene: paralele, conjugate, arborescente, radiare.  Citeste mai departe ... (562 words, estimare 2:15 mins timp de citire)

Acesta e doar o parte din Zacaminte filoniene. Citeste mai departe.
August 29th, 2009 | Tag-uri: , , , | Categorii: Geologie | Lasati un comentariu

Depunerea minereurilor

Depunerea minereurilor magmatice

Minereurile magmatice rezultă din diferenţierea magmatică, ce va fi discutată ulterior. Se individualizează trei tipuri de depuneri (zăcăminte):

1. Zăcăminte interstratificate

a) se datorează apariţiei mineralelor timpurii fero-magneziene şi a spinelilor. Aceste minerale au densitate mare şi se depun la partea inferioară a camerei magmatice în curs de răcire. Procesul evoluează în timp, apar cristale de compoziţie diferită care conduc la formarea structurilor stratificate.

b) un alt mod de formare a zăcămintelor interstartificate este imiscibilitatea magmei. În anumite condiţii de temperatură şi presiune anumiţi componenţi magmatici sunt solubili mutual, în timp ce în alte condiţii devin imiscibili. Se formează lichide grele care se separă de cele mai uşoare sub forma unor corpuri stratoide care se solidifică în acest mod.

c) injecţii succesive.

2. Zăcăminte de diseminaţie

în cazul zăcămintele de tip diseminat sau de incluziuni, substanţa metalică se află dispersată în masa rocii, constituind o parageneză cu mineralele silicatate. Cristalizarea are loc într-un interval de temperatură relativ redus pe parcursul căruia se depun silicaţii timpurii (olivina, piroxenii) şi unele minerale metalice (cromit, magnetit).

3. Zăcăminte masive

Se formează prin mecanisme similare cu cele care generează zăcămintele interstratificate, dar în funcţie de abundenţa de metal, sau modul de injecţie se separă zăcăminte interstratificate sau masive.

Minereul metalic se poate consolida în roca magmatică generatoare sau in situ, sau poate fi “stors“ şi injectat în roca gazdă, respectiv injecţii magmatice sau magme ultrametalifere.

Depunerea minereurilor postmagmatice

Este condiţionată de o serie de factori de control:

Controlul structural (control litologic, tectonic, chimic)

Controlul structural este un factor important pentru că deplasarea fluidelor este controlată de caracterul litologic, porozitatea şi permeabilitatea primară – caracteristică a rocilor -, proprietate care este anizotropă. Pe lângă caracterul primar (originar) al rocii, controlul structural prin elementele suprapuse de tipul falii, cute etc. poate provoca formarea unei porozităţi – permeabilităţi secundare sau induse.  Citeste mai departe ... (877 words, estimare 3:30 mins timp de citire)

Acesta e doar o parte din Depunerea minereurilor. Citeste mai departe.
August 13th, 2009 | Tag-uri: , , , | Categorii: Geologie | Lasati un comentariu
Va recomandam :
Info


Site