In functie de caracteristicile materiei organice pot fi distinse 2 tipuri principale de faciesuri organice si anume faciesuri humice sau detritice si faciesuri sapropiedice sau antigene.
•Faciesurile humice sau detritice – pot fi in relatie cu transporturile acvatice sau aeriene de tesuturi vegetale, spori, polen si vitrinit.
•Faciesurile sapropiedice sau antigene – sunt aproape in exclusivitate acvatice, marine sau salmastre, lacustre constituite din material planctonic. Este in general reprezentat prin alge care sunt grupate nediferentiat si au un aspect flocular. Aceste medii apar frecvent lipsite de orice aport detritic, in special humic si se caracterizeaza prin absenta vitrinitului. Sunt asociate faciesurilor evaporitice corespunzand primatelor subdesertice.
Materialul humic este dominat de resturi de plante, spori, polen – caracterizat unei sedimentari active argilo- nisipoase corespunzatoare unor climate umede.
Aceste 2 faciesuri (humic si sapropiedice) se suprapun in anumite limite cu caracteristicile chimice ale kerogenelor rezultate.
Kerogenele sunt constituenti organici ai rocilor sedimentare insolubile in solventi organici si in solventi alcalini. Reprezinta cea mai raspandita forma, la suprafata Pamantului, de prezentare a materiei organice. Ele sunt de aproximativ 1000 de ori mai raspandite decat carbunele si petrolul; si de cca. 50 de ori mai rasp. decat bitumele. Dpdv chimic kerogenele sunt niste complexe macromoleculare de nuclee ciclice condensate legate prin mici lanturi heteroaromatice sau alifatice. In structura lor se mai pot include si lipide. Au o structura dezordonata care se mentine pana in cursul catagenezei. Se mai intalnesc in compozitia lor particule vegetale, o materie cu o structura difuza ce rezulta din degradarea materiei organice si a materiei bituminoasa de natura secundara.
Transformari diagenetice si catagenetice
Comentarii recente :