FORMAREA SI ALCATUIREA PARTII ORGANICE A SOLULUI

Costituentii organici cuprind diferite fractiuni ale materiei organice din sol inclusiv substantele humice si nehumice. Pot fi identificate astfel:

- fractiunile organice vii, care sunt constituite din microorganismele solului, fauna solului si radacinile plantelor, toate acestea reprezentand biomasa solului;

- fractiunile organice moarte care cuprind organisme moarte in curs de descompunere, diferite substante organice cu greutate moleculara foarte diversa si substante humice (ce constituie cea mai mare parte a materiei organice din sol).

Una din caracteristicile esentiale ale solului o reprezinta prezenta la suprafata si in interiorul acestuie a materiei organice moarte in diferite stadii de transformare.

Materia organica este rezultatul biocenozei ce s-a dezvoltat progresiv in materialul parental, din care s-a format si a evoluat solul. Cantitatile de materi organica din sol au crescut pe masura ce solul a evoluat, iar biocenozele de plante, animale si microorganisme s-au dezvoltat, realizandu-se continuu echilibre perfecte intre cantitatea de resturi vegetale si humusul acumulat.

Cantitatile de resturi organice din sol sunt variabile, in functie de volumul de biomasa ce se realizeaza in cadrul unor ecosisteme. Astfel, fiecare tip de biocenoza naturala acumuleaza cantitati diferite de materie organica.

-          Sub pajistile cu covor vegetal incheiat, solul acumuleaza anual, partea aeriana a plantelor anuale moarte, la care se aduga radacinile, rizomii si alte resturi subterane. Resturile organice sunt repartizate pe o grosime de peste 100cm (cu o concentrare in primii 40-50cm)

-          In paduri, predomina acumularea de resturi organice la suprafata solului (frunze, ramurele, fragmente de scoarta, seminte) care creeaza o patura continua cunoscuta sub numele de litiera. Grosimea ei e diferita de la un ecosistem la altul, in functie de cantitatea de frunze sau ace moarte depuse annual la suprafata solului, de intensitatea descompunerii acestora, de specia lemnoasa, feritilitatea terenului. Are valori cuprinse intre1-3 cm sub padurile de rasinoase si 3-6cm sub cele de foioase. (O padura viguroasa, bine incheiata din zona temperata lasa annual circa 3-4 tone la hectar).  Citeste mai departe ... (2445 words, estimare 9:47 mins timp de citire)

Acesta e doar o parte din Formarea si alcatuirea partii organice a solului. Citeste mai departe.
June 24th, 2009 | Tag-uri: , , | Categorii: Geologie, Geotehnica | Lasati un comentariu

Pădurile şi ciclul hidrologic – elemente de hidrologie forestieră

Prezenţa pădurilor influenţează distribuţia şi circulaţia apei şi îmbunătăţeşte calitatea ei. Există aproximativ 4,2 ´ 109 ha de pădure pe glob, care acoperă circa o treime din suprafaţa uscatului. Aceasta reprezintă în jur de 80% din suprafeţele forestiere din perioada preagricolă. În ultimele decenii, suprafeţele forestiere din ariile temperate au rămas aproximativ constante, dar în zonele tropicale, defrişările s-au situat la 17 ´ 106 ha/an în anii 1980 şi probabil, cel puţin la acelaşi nivel în anii 90.

Procese care intervin în ciclul apei în păduri

  1. 1. Intercepţia

Coronamentul acţionează ca o barieră în calea precipitaţiilor. O parte din apa de precipitaţii este interceptată de către coronament, de unde se scurge, parţial, în lungul trunchiurilor, picură de pe frunze, sau se evaporă în atmosferă. O altă parte trece direct prin spaţiile libere din frunziş, ajungând la nivelul solului. Aici, o parte din apa care atinge suprafaţa terenului este reţinută de litieră (stratul de frunze moarte). Toate aceste fenomene realizează o reducere a cantităţii de precipitaţii care ating solul şi o redistribuire a apei.

Componentele intercepţiei

, unde IF este intercepţia forestieră, IC este intercepţia datorată coronamentului, iar IL este intercepţia datorată litierei.

Partea din precipitaţii care atinge solul mineral se numeşte precipitaţie efectivă – PE. Constituie diferenţa între precipitaţia totală căzută deasupra coronamentului – PG şi intercepţia forestieră:

Pierderea prin intercepţie

Precipitaţiile interceptate de coronament şi litieră se pierd în atmosferă prin evaporare.

Intercepţia datorată coronamentului:

Aproximativ 10-20% din cantitatea anuală de precipitaţii este pierdută prin IC. Această valoare depinde de capacitatea evaporativă a aerului (temperatură, vânt), caracteristicile precipitaţiilor (durată, cantitate totală, stare de agregare) şi de vegetaţie. În general, IC se exprimă prin formula empirică  Citeste mai departe ... (1824 words, estimare 7:18 mins timp de citire)

Acesta e doar o parte din Pădurile şi ciclul hidrologic – elemente de hidrologie forestieră. Citeste mai departe.
June 18th, 2009 | Tag-uri: , , , | Categorii: Geologie | Lasati un comentariu
Va recomandam :
Info


Site