- sa fie generala, simpla, daschisa pentru toate solurile care pot exista
- sa foloseasca pentru cat mai multe utilizari
- sa fie obiectiva si sa se sprijine pe caracteristici care sa nu faca obiectul unor opinii divergente
- sa fie naturala
- sa fie cat mai completa posibil
Clasificarile internationale actuale:
¨ clasificarea americana (“Soil taxonomy”) – Depart. Agriculturii din SUA
¨ clasificarea rusa
¨ clasificarea FAO-UNESCO
¨ Romania:
Þ Gh.Munteanu-Murgoci (1911), majoritatea tipurilor genetice de sol cunoscute azi
Þ 1967 Soc. Nat. Rom. Stiinta Solului – grupare conform caracterului morfogenetic a profilului, expresie a tipului de procese dominante: 10 clase, 20 subclase, 41 tipuri, 82 subtipuri
Þ 1973 – solurile sunt denumite pe baza orizonturilor pedogenetice redefinite si ainsusirilor identificabile si masurabile pe teren (5 tipuri noi de sol)
Þ 2003 – “Sistemul Roman de atxonomie a Solurilor” – imbunatatit ca structura si nomenclatura, tinand seama de noile realizari pe plan mondial si experienta acumulata in stiinta solului.
FORMAREA SI ALCATUIREA PROFILULUI DE SOL
Profilul de sol constituie roca, mai mult sau mai putin masiva, initiala, care in timp, sub actiunea factorilor pedogenetici, a fost diferentiata intr-o serie de straturi numite orizonturi.
- Fiecare orizont din profilul de sol se noteaza cu o litera mare, la care se adauga uneori si o litera mica, cu care se noteaza unele procese de intensitate mai mica, specifice acestor orizonturi.
- Unele orizonturi se impart in suborizonturi. Fiecare suborizont se noteaza cu litera mare a orizontului respectiv si cu un indice, in cifre arabe, care arata succesiunea suborizonturilor de la suprafata in adancime. Este foarte importanta citirea, notarea si interpretarea corecta a orizonturilor de sol, pentru a se stabili cu exactitate stadiul si directia de evolutie, pentru a se aprecia corect gradul de fertilitate a solului respectiv.
Comentarii recente :