|
|
Zăcămintele vulcanogene din mediu continental sunt asociate structurilor de rift unde există posibilitatea apariţiei vulcanismului bimodal, bazaltic şi andezitic, care este responsabil de curgeri masive bazaltice – platouri de bazalt şi de curgeri riolitice centrate pe aparate vulcanice sau structuri tip dom.
1. Zăcăminte asociate riolitelor şi riolitelor cu topaz
- zăcăminte Au-Ag asociate izvoarelor fierbinţi
- U – în baza aparatelor vulcanice
- Sn – tipul Mexican
- Be, F – tipul Spor
Caracteristici generale:
Riolitele cu topaz sunt la origine lave alcaline cu conţinut mare de silice şi bogate în F (fluorină), care sunt caracterizate prin prezenţa topazului (Al2 SiO4 F2) sub formă de cristale depuse în cavităţi, asociate cu granaţi de Fe şi Mn, pseudobrookit, cuarţ. Astfel de roci se cunosc în Platoul Colorado, Mexic, Mongolia şi Siberia, unde sunt denumite ongonite. Aceste riolite sunt bogate în elemente litofile (Li, Rb, Cs, V, Th, Nb, Ta, Sn, W, Be) şi pot fi denumite în consecinţă riolite cu metale rare.
Riolitele productive se individualizează net în comparaţie cu cele neproductive prin caracterul structural-textural, mediul gazdă (roci carbonatice reactive) şi dispunerea pânzei de apă freatică. Diferenţierea riolitelor în productive şi neproductive se referă exclusiv la partea superioară a sistemului deoarece ambele tipuri pot trece în adâncime la zăcăminte porfirice de Mo-W tip Climax sau Urad Henderson, greisene Mo, W, Sn şi pegmatite cu metale rare.
Zăcăminte Au-Ag asociate izvoarelor fierbinţi
Brecii riolitice asociate structurilor vulcanice sau domurilor riolitice, bogate în silice (cuarţ, calcedonie, opal) cu Au, Ag şi sulfuri de As şi Sb. Asociate frecvent filoanelor epitermale cuarţifere (Round Mountain).
Zăcăminte Sn în riolite – tipul mexican
Acumulări de cassiterit sub formă de filoane (vinişoare) în structuri riolitice de tip dom şi zăcăminte reziduale de tip placersuri. Riolitele sunt alcaline şi conţin peste 75% SiO2, tipul clasic de riolite cu topaz (Black Range-SUA, Mexic). Citeste mai departe ... (357 words, estimare 1:26 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Zăcăminte vulcanogene din mediu continental . Citeste mai departe.
În cadrul zăcămintelor hidrotermale, cele de substituţie în roci carbonatice sau hidrotermal metasomatice, ocupă un loc important prin concentraţiile de Pb, Zn, Fe, As, Sn, Mn, Au. Aceste zăcăminte sunt asociate frecvent cu alte zăcămintelor hidrotermale (hipo-, mezo- sau epitermale), formându-se în etapa post skarnică.
Procesul de substituţie metasomatică constă într-un interschimb de substanţe între soluţiile hidrotermale şi roca gazdă carbonatică la nivel molecular sau ionic. Acest proces se derulează etapizat astfel încât mineralele metasomatice formate într-un stadiu timpuriu pot fi redizolvate şi antrenate în reacţii noi. Înlocuirea debutează de-a lungul căilor de acces (circulaţie) a soluţiilor hidrotermale (fracturi, goluri, pori) şi se propagă gradat în corpul rocilor gazdă în funcţie de solubilitatea şi permeabilitatea acestora sau de particularităţile lor litologice (granulaţie, litologie) sau chimice. Printre caracterele specifice zăcămintelor hidrometasomatice amintim:
- conservarea texturilor preexistente prin înlocuirea metasomatică, precum şi formarea de texturi noi;
- prezenţa relictelor paleosomatice netransformate (nesubstituite) în masa minereului;
- existenţa mineralelor perfect conturate cristalografic (cristale perfecte, cu dublă terminaţie) ca indivizi solitari în roca carbonatică;
- forma neregulată a corpurilor de minereu;
- asocierea genetică cu alte tipuri de mineralizaţii (filoniene, breccia pipe)
Ca mod de prezentare, zăcămintele hidrometasomatice apar sub formă de corpuri masive, foarte rar ca filoane, corpuri neregulate sau zone de impregnaţie.
Exemple clasice în România sunt zăcămintele de la Baia de Arieş – acumulări polimetalice – şi cele din Maramureş – Rodna Veche şi Valea Vinului (Pb-Zn).
- Zăcăminte hidrometasomatice polimetalice (Pb-Zn)
Termenul sinonim pentru aceste zăcăminte este cel de zăcăminte de tip Manto
Sunt reprezentate prin corpuri epigenetice masive, uneori cu alură columnară sau filoniană, cu minerale de Ag, Pb, Zn, Cu cantonate în roci carbonatice – calcare, dolomite – situate în apropierea unor corpuri intruzive. Sunt asociate frecvent cu concentraţii polimetalice asociate skarnelor sau cu zăcăminte PC. Mineralogia este complexă şi prezintă o zonalitate exterioară bine conturată, de la Cu-Au – proximal – la Pb-Ag – median şi Zn-Mn – distal. Citeste mai departe ... (688 words, estimare 2:45 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Zacaminte hidrotermal metasomatice . Citeste mai departe.
- Filoane Au – Ag – Te
Filoane şi corpuri de brecii asociate rocilor alcaline – sienite, monzonite, diorite. Sunt asociate frecvent cu filoane polimetalice şi zăcăminte de tip hidrometasomatic. Se caracterizează printr-o mineralogie complexă, în special datorită telururilor – calverit, silvanit, hessit, coloradoit, petzit, altait etc. alături de care participă minerale comune: pirită, galenă, blendă, tetraedrit, stibin cu gangă de cuarţ cenuşiu, calcit, fluorină, barit, celestin, adular. Alteraţia dominantă este de tip propilitic cu aport deosebit în carbonaţi, iar perifilonian se remarcă faciesul filic. Silicifierea este atipică. Alterarea supergenă intensă a telururilor conduce la îmbogăţiri secundare în Au nativ.
Ex: Cripple Creek (Colorado, SUA).
- Filoane epitermale de cuarţ-alunit-aur (HS)
Filoane şi corpuri de brecii cu Au, pirită, enargit în zone cu alteraţii argilice (avansate) legate genetic de roci felsice – dacite, latite, riodacite, riolite. Asociate frecvent cu zăcăminte tip PC şi se caracterizează printr-o acumulare importantă de alunit. Filoanele şi breciile conţin Au nativ, enargit, pirită, sulfosăruri de Ag, calcopirită, blendă, bornit, telururi la care se adaugă (prin fenomene de oxidare hipogenă ulterioară) calcozin, covelin, luzonit iar în final S nativ. În zonele cu alteraţii hidrotermale de temperaturi ridicate, pe lângă asociaţia clasică reprezentată prin cuarţ+alunit, apar şi corindon, diaspor, andaluzit, zunyite.
Exemple: Goldfield şi Summitville (SUA), Iwato (Japonia).
- Filoane epitermale tip Creede
Filoane aurifere de tip cuarţ – adular (LS) asociate vulcanismului calc-alcalin sau bimodal. De regulă sunt controlate tectonic de sisteme de fracturi, asociate calderelor sau faliilor inelare (date de efectul punerii în loc a unor corpuri subvulcanice sau de formare a unor structuri breccia pipe de tip diatreme). Minereul constă din galenă, blendă, calcopirit, sulfosăruri de Cu, Ag, Au; pot să apară telururi, arsenopirit. Ganga este reprezentată prin cuarţ, clorit, calcit, rodocrozit, barit, siderit, ankerit, sericit, adular. Filoanele se remarcă prin texturile în benzi, colomorfe şi în geode. Se produc îmbogăţiri neobişnuite la intersecţiile structurilor filoniene, iar zonele de tip stockwek sunt foarte comune. Alteraţia potasică este pervasivă. Citeste mai departe ... (455 words, estimare 1:49 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Modele/tipuri de zăcăminte epitermale . Citeste mai departe.
Introducere
– plasare în contextul evolutiv al unui sistem vulcano-plutonic şi de evoluţie a procesului de cristalizare – consolidare a camerei magmatice: faza finală de evoluţie a unui sistem magmatic, marcând încheierea activitătii vulcanice.
– sursa generatoare: fluide meteorice şi cele juvenile;
– căile de transport: fisuri, fracturi, zone brecifiate.
Importanţa economică:
- pregnantă până la jumătatea secolului XX;
- depăşite ca pondere economică de zăcămintele PC şi de sulfuri masive;
- în prezent se rezumă în special la zăcămintele de metale preţioase.
Tipuri de corpuri de minereu: filoane, structuri columnare, corpuri neregulate, volburi.
Ce sunt filoanele? – Corpuri tabulare de minereu, epigenetice, formate prin umplerea fracturilor, denumite frecvent şi fante filoniene.
Fracturile se pot diviza în două categorii:
- cu deplasare = falii (importanţă metalogenetică majoră)
- fără deplasare = diaclaze, fisuri, jointuri (importanţă redusă).
Mecanisme de generare:
- fracturare tectonică
- fracturare hidraulică
Elementele principale ale filoanelor:
- lungime
- grosime
- înălţime
- orientare în spaţiu (direcţie, înclinare)
Delimitate spaţial de culcuş şi acoperiş (pereţi)
Salbanda – zona marginală a filoanelor, de regulă alterată, ce poate fi mineralizată sau sterilă.
Compoziţional se pot separa:
- filoane metalifere – sulfuri metalice, elemente native şi gangă: carbonaţi, silicaţi, cuarţ, sulfaţi;
- filoane nemetalifere (magnezit).
În raport cu aşezarea lor faţă de roca gazdă se disting:
- filoane – în neck-uri vulcanice;
- în roci sedimentare.
Filoanele pot fi: – concordante în raport cu stratificaţia rocii gazdă (sau cu elementele de orientare);
- discordante în raport cu startificaţia rocii gazdă;
- de contact.
De obicei filoanele se prezintă organizate sub formă de sisteme filoniene: paralele, conjugate, arborescente, radiare. Citeste mai departe ... (562 words, estimare 2:15 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Zacaminte filoniene . Citeste mai departe.
PEGMATITELE – grup de roci tardimagmatice (post magmatice) care apar sub formă de:
- acumulări apicale faţă de intruziuni, formate la sfârşitul solidificării acestora;
- dyke-uri, lentile.
Caracteristic pegmatitelor este cristalizarea largă a constituenţilor datorită fluidităţii magmei reziduale. Mineralele caracteristice sunt numeroase şi se formează sub acţiunea componenţilor volatili acumulaţi în magmă (CO2, HCl, HF, H2S, SO2, HBO3, H2PO4).
Pegmatitele reprezintă un ansamblu petrogenetic complex, format din cristalizarea magmei reziduale şi din depuneri din fluidul pegmatitic, corespunzător fiecărui tip major de rocă magmatică, astfel încât se formează:
- pegmatite granitice (predomină structura grafică, rezultată prin cristalizarea eutectică a cuaţului cu feldspatul potasic);
- pegmatite sienitice;
- pegmatite bazice.
În pegmatite se concentrează prin excelenţă următoarele elemente chimice: Li, Be, B, Zr, Nb, Ta, U, pietre preţioase.
În anul 1940, Fersman remarcă evoluţia polifazică a pegmatitelor:
1. geofaza granitului grafic: 600-700oC;
2. geofaza pegmatoidă: 500-600oC (turmalin, muscovit, topaz, beril);
3. geofaza pneumatolitică: 400-500oC (albit, spodumen);
4. geofaza hidrotermală: < 400oC (sulfuri, zeoliţi, carbonaţi, fluorocarbonaţi).
Pegmatitele mai pot fi considerate produse metasomatice (termeni extremi ai granitizării în procesul de metamorfism şi formate sub acţiunea fluidelor anatectice).
- Pegmatite apomagmatice:
- miascitice (formate prin diferenţiere normală);
- agpaitice (rezultate prin diferenţiere inversă: cazul pegmatitelor din Peninsula Kola ).
- Pegmatite pure:
- nu au suferit modificări compoziţionale în raport cu intruziunea generatoare.
- Pegmatite hibride (desilicatate):
- influenţate de mediul pe care îl stăbat.
Pegmatitele alcătuiesc zăcăminte ale unora din mineralele constituente. În astfel de cazuri aceşti componeneţi minerali pot atinge dimensiuni extrem de mari şi greutăţi de ordinul tonelor.
Exemple: zăcăminte din zone de craton din scutul American, scutul Baltic, scutul African;
- concentraţii exploatabile de feldspat potasic în Rusia, Norvegia, SUA; Citeste mai departe ... (695 words, estimare 2:47 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Zăcăminte asociate pegmatitelor . Citeste mai departe.
|
|
Institutul de hidrologie gospodarire a apelor
XHTML 1.0 valid
Web design
Optimizare SEO
Privacy Policy
Sitemap
Foraje
English language OnDrill webpage
Comentarii recente :