PROFILUL DE SOL

Examinind peretele unei gropi apate in sol se pot observa mai multe straturi sau orizonturi ce se deosebesc unele de altele chiar si numai dupa culoare (dar si dupa compozitie si proprietati fizice). Acestea se numesc orizonturi genetice, deoarece se formeaza si dezvolta treptat, o data cu evolutia procesului de solificare. Totalitatea (succesiunea) de orizonturi genetice, de la suprafata si pana la roca de formare constituie profilul solului.

Orizont de sol (pedogenetic) – este un strat, aproximativ paralel cu suprafat terenului, care are o serie de proprietati rezultate din procesul de formare a solului, proprietati ce difera de cele ale stratelor de deasupra si dedesubt. In mod obisnuit, un orizont de sol de separa de cele invecinate prin caracteristice care pot fi observate si eventual masurate in teren cum ar fi: culoarea, textura, structura, consistenta, prezenta sau absenta carbinatilor, a unor neofromatiuni, etc.

Pentru identificare orizonturilor de sol sunt necesare totusi uneori, determinari de laborator pentru completarea sau precizarea observatiilor de teren.

Orizonturile pot fi: minerale sau organice.

Orizontul mineral – orizontul care contine cel mult 35% materie organica, daca parte minerala are peste 60% argila sau cel mult 20%, daca nu contine argila. La continuturi intermediare de argila se admit cantitati proportionale maxime intre 20-35% materie organica.

Orizontul organic – orizontul format deasaupra solului mineral prin acumulare si descompunere de material organic si care contine materie organica peste 20-35% proportional cu cantitatea de argila (v.oriz.min.)

Orizontul diagnostic -  orice orizont care constituie un criteriu pentru definirea unitatilor taxonomice din sistemul de clasificare a solurilor. Un astfel de orizont este definit (spre deosebire de un orizont genetic) atat prin caracterele generale de procesul de pedogeneza care l-a creat, cat si prin alte insusiri, exprimate cantitativ (de ex: grosime, continut de materie organica, culoare, etc.)

CLASIFICAREA SOLURILOR

  • sa fie generala, simpla, daschisa pentru toate solurile care pot exista
  • sa foloseasca pentru cat mai multe utilizari
  • sa fie obiectiva si sa se sprijine pe caracteristici care sa nu faca obiectul unor opinii divergente
  • sa fie naturala
  • sa fie cat mai completa posibil

Clasificarile internationale actuale:

¨      clasificarea americana (“Soil taxonomy”) – Depart. Agriculturii din SUA

¨      clasificarea rusa

¨      clasificarea FAO-UNESCO

¨      Romania:

Þ    Gh.Munteanu-Murgoci (1911), majoritatea tipurilor genetice de sol cunoscute azi

Þ    1967 Soc. Nat. Rom. Stiinta Solului – grupare conform caracterului morfogenetic a profilului, expresie a tipului de procese dominante: 10 clase, 20 subclase, 41 tipuri, 82 subtipuri

Þ    1973 – solurile sunt denumite pe baza orizonturilor pedogenetice redefinite si ainsusirilor identificabile si masurabile pe teren (5 tipuri noi de sol)

Þ    2003 – “Sistemul Roman de atxonomie a Solurilor” – imbunatatit ca structura si nomenclatura, tinand seama de noile realizari pe plan mondial si experienta acumulata in stiinta solului.

FORMAREA SI ALCATUIREA PROFILULUI DE SOL

Profilul de sol constituie roca, mai mult sau mai putin masiva, initiala, care in timp, sub actiunea factorilor pedogenetici, a fost diferentiata intr-o serie de straturi numite orizonturi.

-          Fiecare orizont din profilul de sol se noteaza cu o litera mare, la care se adauga uneori si o litera mica, cu care se noteaza unele procese de intensitate mai mica, specifice acestor orizonturi.

-          Unele orizonturi se impart in suborizonturi. Fiecare suborizont se noteaza cu litera mare a orizontului respectiv si cu un indice, in cifre arabe, care arata succesiunea suborizonturilor de la suprafata in adancime. Este foarte importanta citirea, notarea si interpretarea corecta a orizonturilor de sol, pentru a se stabili cu exactitate stadiul si directia de evolutie, pentru a se aprecia corect gradul de fertilitate a solului respectiv.

PROPRIETATI CHIMICE ALE SOLURILOR

Carbonatii din sol – carbonatii alcalino-pamantosi si greu solubili CaCO3 si MgCO3, care sunt frecventi intalniti in sol

Aciditatea solului:

–                          aciditatea actuala pH-ul – este detreminata de totalitatea ionilor de H+ (si de Al dupa unii autori) care circula liber in solutia solului. PH-ul reprezinta logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen. Masurarea lui se poate face prin metode potentiometrice  si prin metode colorimetrice.

–                          aciditatea potentiala a solului reprezinta acea parte a aciditatii determinata de concentratia ionilor de hidrogen (si de Al dupa unii autori) fixati la nivelul complexului adsorbtiv al solului si care prin procese de schimb pot trece la nivelul  solutiei solului (devin activi), determinand acidifiecrea acesteia. Aciditatea potentiala, in functie de mobilitatea ionilor de hidrogen poate fi:

-  aciditate de schimb (As) = aciditatea care se evidentiaza la tratatrea solului cu o solutie neutra (KCl 1n) si este data de ionii de hidrogen retinuti mai slab in complexul adsorbtiv

-  aciditate hidrolitica (Ah) = este aciditatea care se manifesta la tratarea solului cu o solutie salina ce hidrolizeaza alcalin si care include ionii de H mai puternic retinuti in complexul adsorbtiv al solului.

Suma cationilor bazici de schimbSB – este suma bazelor schimbabile si reprezinta continutul de cationi schimbabili ai elementelor alcaline si alcalino-pamintoase (K+, Na+, Ca2+, Mg2+), exprimata in me/100 g sol.

Capacitatea de schimb cationic (T) = reprezinta sum acontinuturilor de cationi schimbabili din sol (reversibili adsorbiti: K+, Na+, Ca2+, Mg2+, H+, Al3+),, se exprima in me la 100 g de sol. Se determina prin calcul, inssumand suma bazelor de schimb si aciditatea de schimb totala: Tme la 100g sol = SB +SH

Grad de saturatie in baze: (V%) – arata proportia in care complexul adsorbti al solului este saturat cu cationi bazici. Se exprima in procente si se stabileste prin calcul: V%=(SB/T)·100

Va recomandam :
Info


Site