Examinind peretele unei gropi apate in sol se pot observa mai multe straturi sau orizonturi ce se deosebesc unele de altele chiar si numai dupa culoare (dar si dupa compozitie si proprietati fizice). Acestea se numesc orizonturi genetice, deoarece se formeaza si dezvolta treptat, o data cu evolutia procesului de solificare. Totalitatea (succesiunea) de orizonturi genetice, de la suprafata si pana la roca de formare constituie profilul solului.
Orizont de sol (pedogenetic) – este un strat, aproximativ paralel cu suprafat terenului, care are o serie de proprietati rezultate din procesul de formare a solului, proprietati ce difera de cele ale stratelor de deasupra si dedesubt. In mod obisnuit, un orizont de sol de separa de cele invecinate prin caracteristice care pot fi observate si eventual masurate in teren cum ar fi: culoarea, textura, structura, consistenta, prezenta sau absenta carbinatilor, a unor neofromatiuni, etc.
Pentru identificare orizonturilor de sol sunt necesare totusi uneori, determinari de laborator pentru completarea sau precizarea observatiilor de teren.
Orizonturile pot fi: minerale sau organice.
Orizontul mineral – orizontul care contine cel mult 35% materie organica, daca parte minerala are peste 60% argila sau cel mult 20%, daca nu contine argila. La continuturi intermediare de argila se admit cantitati proportionale maxime intre 20-35% materie organica.
Orizontul organic – orizontul format deasaupra solului mineral prin acumulare si descompunere de material organic si care contine materie organica peste 20-35% proportional cu cantitatea de argila (v.oriz.min.)
Orizontul diagnostic - orice orizont care constituie un criteriu pentru definirea unitatilor taxonomice din sistemul de clasificare a solurilor. Un astfel de orizont este definit (spre deosebire de un orizont genetic) atat prin caracterele generale de procesul de pedogeneza care l-a creat, cat si prin alte insusiri, exprimate cantitativ (de ex: grosime, continut de materie organica, culoare, etc.)
Comentarii recente :