Zacaminte vulcanogen sedimentare

Metalogenia vulcanogenă este un capitol important în cadrul metalogeniei generale, deoarece în această manieră se formează zăcăminte importante de Cu-Pb-Zn, Fe-Mn, As, Sb, Au, Ag, V, Hg.

Pe lângă zăcămintele vulcanogene formate în mediu submarin, care sunt majoritare, sunt de remarcat şi zăcămintele vulcanogene formate în mediu continental, subaerian, dintre care cele mai reprezentative sunt riolitele cu topaz (Be, U, Au, Sn).

Caracterele generale ale zăcămintelor vulcanogene formate în mediu submarin (zăcăminte vulcanogen-sedimentare) sunt:

-          originea vulcanică a substanţelor minerale;

-          formarea lor în crusta oceanică, în arcuri insulare şi bazine retroarc;

-          depunerea sedimentară singenetică a componentei metalice;

-          relaţia spaţială cu tufuri, lave, aglomerate vulcanice, brecii extrusive (respectiv nivele cu porfiroide în cazul metamorfozării ansamblului mineralizat);

-          separarea slabă a Mn şi Fe şi frecvenţa considerabilă a acumulărilor de sufuri masive ale elementelor metalice comune Fe-Cu-Pb-Zn;

-          apariţia specifică a unor stockuri mineralizate în zona de înrădăcinare, care reprezintă paleocanalele de circulaţie a soluţiilor hidrotermale-exhalative.

Corpurile de minereu vulcanogen sunt localizate în complexe vulcanogen-sedimentare şi se prezintă sub formă dispersată – granule diseminate, cu diferite grade de concentrare, sau sub formă concentrată de minereu masiv – benzi, corpuri stratoide, corpuri lentiliforme şi stockwerkuri. Sub influenţa unor procese tectonice şi/sau metamorfice ulterioare, corpurile de minereu masiv se lenticularizează, se budinează şi se pot produce remobilizări importante cu formare de pseudofiloane sau zone lenticulare de îmbogăţire sinmetamorfică.

Faciesuri organice

In functie de caracteristicile materiei organice pot fi distinse 2 tipuri principale de faciesuri organice si anume faciesuri humice sau detritice si faciesuri sapropiedice sau antigene.

•Faciesurile humice sau detritice – pot fi in relatie cu transporturile acvatice sau aeriene de tesuturi vegetale, spori, polen si  vitrinit.

•Faciesurile sapropiedice sau antigene – sunt aproape in exclusivitate acvatice, marine sau salmastre, lacustre constituite din material planctonic. Este in general reprezentat prin alge care sunt grupate nediferentiat si au un aspect flocular. Aceste medii apar frecvent lipsite de orice aport detritic, in special humic si se caracterizeaza prin absenta vitrinitului. Sunt asociate faciesurilor evaporitice corespunzand primatelor subdesertice.

Materialul humic este dominat de resturi de plante, spori, polen – caracterizat unei sedimentari active argilo- nisipoase corespunzatoare unor climate umede.

Aceste 2 faciesuri (humic si sapropiedice) se suprapun in anumite limite cu caracteristicile chimice ale kerogenelor rezultate.

Kerogenele sunt constituenti organici ai rocilor sedimentare insolubile in solventi organici si in solventi alcalini. Reprezinta cea mai raspandita forma, la suprafata Pamantului, de prezentare a materiei organice. Ele sunt de aproximativ 1000 de ori mai raspandite decat carbunele si petrolul; si de cca. 50 de ori mai rasp. decat bitumele. Dpdv chimic kerogenele sunt niste complexe macromoleculare de nuclee ciclice condensate legate prin mici lanturi heteroaromatice sau alifatice. In structura lor se mai pot include si lipide. Au o structura dezordonata care se mentine pana in cursul catagenezei. Se mai intalnesc in compozitia lor particule vegetale, o materie cu o structura difuza ce rezulta din degradarea materiei organice si a materiei bituminoasa de natura secundara.

Transformari diagenetice si catagenetice

Va recomandam :
Info


Site