|
|
Zăcăminte de Hg în izvoare fierbinţi
Acumulări de cinabru şi pirit sub formă diseminată în sintere silicioase; sunt asociate zăcămintelor aurifere din izvoare fierbinţi; ex. Sulfur bank, California (SUA).
Zăcăminte de Hg tip Almaden
Sunt reprezentate prin corpuri stratoide cu diseminări de cinabru şi mercur nativ în roci vulcanoclastice penecontemporane. Mai apare pirit, calcit, cuarţ. Exemplul tipic este Almaden (Spania).
Zăcăminte de cupru în bazalte – Cu vulcanic în red bed
Grup divers de acumulări metalifere care includ diseminări de cupru nativ şi sulfuri de cupru în zona superioară a unor secvenţe bazaltice subaeriene cu grosimi apreciabile, precum şi în rocile sedimentare acoperitoare. Se consideră că sunt formate în vecinătatea unui paleoecuator; exemple Alaska, Mexic – Boha, regiunea Marilor Lacuri – Calumet, Keweenaw.
? Zăcăminte vulcanogene de magnetit – tip Kiruna – poziţie incertă
Asociate andezitelor şi trahitelor – corpuri masive de magnetit concordante sau discordante – Kirunavaara, Suedia
I. Asociate rocilor bazice extrusive (bazalte)
1) Zăcăminte de tip Cipru
Sunt constituite din corpuri masive peneconcordante de pirită, calcopirită şi blendă cantonate în bazalte cu texturi de pillow-lave aparţinând părţii superioare a unor secvenţe ofiolitice. Cadrul depoziţional este controlat de prezenţa unor izvoare fierbinţi în grabene axiale ale structurilor ofiolitice aflate în diferite contexte geotectonice majore (oceanic, arc insular, bazin retro-arc). Adesea zăcămintele de tip Cipru (pirită cupriferă) se asociază spaţial la scară regională cu zăcăminte vulcanogene de Fe (tip Lahn Dill).
Corpurile de minereu masiv sunt însoţite de o volbură subverticală subjacentă cu pirită, pirotin, subordonat calcopirită, blendă chiar Au şi Ag, cu textură brecioasă şi frecvente recimentări. Alteraţia este marcată de descompunerea feldspatului în culcuşul corpului masiv şi prezenţa cuarţului, cloritului, uneori illitului şi calcitului.
Localizarea zăcămintelor este controlată litologic de nivelul de pillow-lave şi/sau brecii bazaltice situate deasupra dykeurilor bazice şi tectonic de falii cu caracter local. Foarte rar sulfurile migrează în sedimentele ce acoperă stivele de pillow-lave.
Zăcăminte de referinţă se cunosc în complexul ofiolitic Troodos din insula Cipru, dar şi în ofiolitele din Turcia sau Arabia Saudită.
2) Zăcăminte tip Besshi (Kieslager)
Acest tip de zăcăminte se întâlnesc sub formă de corpuri subţiri concordante de pirită, calcopirită, şi pirotin dispuse în sedimente clastice, tufuri şi brecii mafice. Local se asociază cu şisturi negre şi jaspuri roşii. Cadrul depoziţional este favorizat de existenţa izvoarelor fierbinţi generate de vulcanismul bazaltic, minereul fin granular în care predomină pirita colomorfă şi framboidală fiind intersectat de corpuri discordante cu pirită, calcopirită, blendă, galenă şi calcit provenite din remobilizări.
Acest tip metalogenetic este întâlnit în domenii metamorfice, din această cauză cortegiul alteraţiilor este mai greu de recunoscut; sporadic se semnalează cloritizarea rocilor gazdă. Exemple caracteristice se cunosc în Japonia (Besshi) şi Alpii Orientali. Citeste mai departe ... (661 words, estimare 2:39 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Zăcăminte vulcanogene formate în mediu marin . Citeste mai departe.
Metalogenia vulcanogenă este un capitol important în cadrul metalogeniei generale, deoarece în această manieră se formează zăcăminte importante de Cu-Pb-Zn, Fe-Mn, As, Sb, Au, Ag, V, Hg.
Pe lângă zăcămintele vulcanogene formate în mediu submarin, care sunt majoritare, sunt de remarcat şi zăcămintele vulcanogene formate în mediu continental, subaerian, dintre care cele mai reprezentative sunt riolitele cu topaz (Be, U, Au, Sn).
Caracterele generale ale zăcămintelor vulcanogene formate în mediu submarin (zăcăminte vulcanogen-sedimentare) sunt:
- originea vulcanică a substanţelor minerale;
- formarea lor în crusta oceanică, în arcuri insulare şi bazine retroarc;
- depunerea sedimentară singenetică a componentei metalice;
- relaţia spaţială cu tufuri, lave, aglomerate vulcanice, brecii extrusive (respectiv nivele cu porfiroide în cazul metamorfozării ansamblului mineralizat);
- separarea slabă a Mn şi Fe şi frecvenţa considerabilă a acumulărilor de sufuri masive ale elementelor metalice comune Fe-Cu-Pb-Zn;
- apariţia specifică a unor stockuri mineralizate în zona de înrădăcinare, care reprezintă paleocanalele de circulaţie a soluţiilor hidrotermale-exhalative.
Corpurile de minereu vulcanogen sunt localizate în complexe vulcanogen-sedimentare şi se prezintă sub formă dispersată – granule diseminate, cu diferite grade de concentrare, sau sub formă concentrată de minereu masiv – benzi, corpuri stratoide, corpuri lentiliforme şi stockwerkuri. Sub influenţa unor procese tectonice şi/sau metamorfice ulterioare, corpurile de minereu masiv se lenticularizează, se budinează şi se pot produce remobilizări importante cu formare de pseudofiloane sau zone lenticulare de îmbogăţire sinmetamorfică.
Zăcămintele postmagmatice sunt situate de regulă la periferia magmatitelor (peri-magmatice) şi sunt formate după momentul de consolidare a corpului magmatic (post magmatic).
Spre deosebire de componentele rezultate prin ortocristalizare (protomagmatice sau histeromagmatice) care rămân practic “in situ“ sau în anumite cazuri suferă deplasări minore (de exemplu injecţii), componenţii post-magmatici, constituiţi din fluide hidrotermale au o mobilitate deosebită, putându-se deplasa (migra) pe distanţe considerabile prin intermediul fisurilor. Rocile străbătute de aceste fluide vor suporta efectul unor transformări mineralogice de tipul alteraţiilor (PTM), care sunt specifice domeniului post-magmatic.
Sursa mineralizaţiilor post-magmatice este una mixtă, respectiv o sursă magmatică şi una externă. Pe măsura evoluţiei rezidiului de postcristalizare şi a interacţiunii progresive cu factorii externi (fluide meteorice, interacţiunea fizico-chimică cu rocile străbătute) se produce o “diferenţiere post-magmatică“. În funcţie de contextul geologic (rocile gazdă) şi de particularităţile fizico-chimice a fluidelor mineralizante, în etapa post-magmatică se formează următoarele tipuri de zăcăminte:
- pegmatitice
- asociate greisenelor
- asociate skarnelor
- porphyry
- hidrotermale
- hidrotermal metasomatice
Depunerea minereurilor magmatice
Minereurile magmatice rezultă din diferenţierea magmatică, ce va fi discutată ulterior. Se individualizează trei tipuri de depuneri (zăcăminte):
1. Zăcăminte interstratificate
a) se datorează apariţiei mineralelor timpurii fero-magneziene şi a spinelilor. Aceste minerale au densitate mare şi se depun la partea inferioară a camerei magmatice în curs de răcire. Procesul evoluează în timp, apar cristale de compoziţie diferită care conduc la formarea structurilor stratificate.
b) un alt mod de formare a zăcămintelor interstartificate este imiscibilitatea magmei. În anumite condiţii de temperatură şi presiune anumiţi componenţi magmatici sunt solubili mutual, în timp ce în alte condiţii devin imiscibili. Se formează lichide grele care se separă de cele mai uşoare sub forma unor corpuri stratoide care se solidifică în acest mod.
c) injecţii succesive.
2. Zăcăminte de diseminaţie
în cazul zăcămintele de tip diseminat sau de incluziuni, substanţa metalică se află dispersată în masa rocii, constituind o parageneză cu mineralele silicatate. Cristalizarea are loc într-un interval de temperatură relativ redus pe parcursul căruia se depun silicaţii timpurii (olivina, piroxenii) şi unele minerale metalice (cromit, magnetit).
3. Zăcăminte masive
Se formează prin mecanisme similare cu cele care generează zăcămintele interstratificate, dar în funcţie de abundenţa de metal, sau modul de injecţie se separă zăcăminte interstratificate sau masive.
Minereul metalic se poate consolida în roca magmatică generatoare sau in situ, sau poate fi “stors“ şi injectat în roca gazdă, respectiv injecţii magmatice sau magme ultrametalifere.
Depunerea minereurilor postmagmatice
Este condiţionată de o serie de factori de control:
Controlul structural (control litologic, tectonic, chimic)
Controlul structural este un factor important pentru că deplasarea fluidelor este controlată de caracterul litologic, porozitatea şi permeabilitatea primară – caracteristică a rocilor -, proprietate care este anizotropă. Pe lângă caracterul primar (originar) al rocii, controlul structural prin elementele suprapuse de tipul falii, cute etc. poate provoca formarea unei porozităţi – permeabilităţi secundare sau induse. Citeste mai departe ... (877 words, estimare 3:30 mins timp de citire)
Acesta e doar o parte din Depunerea minereurilor . Citeste mai departe.
|
|
Institutul de hidrologie gospodarire a apelor
XHTML 1.0 valid
Web design
Optimizare SEO
Privacy Policy
Sitemap
Foraje
English language OnDrill webpage
Comentarii recente :