Skarnogeneza reprezintă un domeniu interesant prin complexitatea şi varietatea mare a produselor rezultate, la care se adaugă rolul economic prin zăcămintele de Fe, Cu, Pb-Zn, Mo, W, Sn asociate.
Skarnogeneza reprezintă o etapă care poate lipsi pe parcursul evoluţiei unui corp magmatic. Prezenţa skarnogenezei este controlată în egală măsură şi de existenţa unui mediu geologic favorabil, susceptibil de a suferi anumite transformări a căror finalitate conduce la formarea skarnelor. De la bun început putem constata că pe parcursul consolidării corpurilor magmatice se eliberează fluide magmatice sau post magmatice care acţionează în mod diferenţiat asupra rocilor gazdă. În acest context, skarnele apar în aureolele de contact ale intruziunilor, în special în prezenţa rocilor carbonatice, ca urmare a unor procese intense de substituţie metasomatică.
Peters (1861), în urma studierii zăcămintelor de la Ocna de Fe formulează noţiunea de “contactbildungen“, respectiv formaţiunea de contact dintre o intruziune magmatică şi anumite roci.
Bernard von Cotta realizează în 1864 un studiu detaliat al zăcămintelor de la Ocna de Fier. Cu această ocazie a reuşit să impună pe plan mondial termenul de zăcăminte de contact, în cazul Banatului fiind vorba de zăcăminte situate la contactul unor intruziuni magmatice banatitice cu calcare, respectiv acumulări metalifere cantonate într-o rocă granatiferă.
Privind denumirea de skarn, merită să menţionăm că pentru minerii suedezi din secolul al XIX-lea, termenul de skarn însemna sterilul unor zăcăminte de Fe, constituit din silicaţi (în limba suedeză, skarn are sensul de material fără utilitate, care trebuie aruncat). Termenul a fost introdus în literatura de specialitate de Goldschmidt în 1911 cu prilejul studierii zăcămintelor de acest tip din împrejurimile oraşului Oslo.
Korjinski (1953) propune următoarea definiţie: “skarnele sunt roci constituite dintr-un număr redus de minerale de reacţie, dispuse în zone cu limite nete, formate în legătură cu prezenţa unui paleosom carbonatic la temperatură înaltă în aureola de contact a unui pluton-neosom“.
Comentarii recente :