PROFILUL DE SOL

Examinind peretele unei gropi apate in sol se pot observa mai multe straturi sau orizonturi ce se deosebesc unele de altele chiar si numai dupa culoare (dar si dupa compozitie si proprietati fizice). Acestea se numesc orizonturi genetice, deoarece se formeaza si dezvolta treptat, o data cu evolutia procesului de solificare. Totalitatea (succesiunea) de orizonturi genetice, de la suprafata si pana la roca de formare constituie profilul solului.

Orizont de sol (pedogenetic) – este un strat, aproximativ paralel cu suprafat terenului, care are o serie de proprietati rezultate din procesul de formare a solului, proprietati ce difera de cele ale stratelor de deasupra si dedesubt. In mod obisnuit, un orizont de sol de separa de cele invecinate prin caracteristice care pot fi observate si eventual masurate in teren cum ar fi: culoarea, textura, structura, consistenta, prezenta sau absenta carbinatilor, a unor neofromatiuni, etc.

Pentru identificare orizonturilor de sol sunt necesare totusi uneori, determinari de laborator pentru completarea sau precizarea observatiilor de teren.

Orizonturile pot fi: minerale sau organice.

Orizontul mineral – orizontul care contine cel mult 35% materie organica, daca parte minerala are peste 60% argila sau cel mult 20%, daca nu contine argila. La continuturi intermediare de argila se admit cantitati proportionale maxime intre 20-35% materie organica.

Orizontul organic – orizontul format deasaupra solului mineral prin acumulare si descompunere de material organic si care contine materie organica peste 20-35% proportional cu cantitatea de argila (v.oriz.min.)

Orizontul diagnostic -  orice orizont care constituie un criteriu pentru definirea unitatilor taxonomice din sistemul de clasificare a solurilor. Un astfel de orizont este definit (spre deosebire de un orizont genetic) atat prin caracterele generale de procesul de pedogeneza care l-a creat, cat si prin alte insusiri, exprimate cantitativ (de ex: grosime, continut de materie organica, culoare, etc.)

Sectiune de control – o grosime conventional stabilitaa profilului de sol, in limitele careia se poate observa orizontul diagnostic precum si alte caractere diagnostice necesare pentru definirea unitatii taxonomice de sol, permitind caracterizarea solului (fig.). Poate avea grosmi diferite. Limita superioara este, pentru solurile minerale suprafata solului mineral, iar pentru solurile organice suprafta solului organic.. Limita inferioara este fie adancimea la care apare roca dura (compacta), fie 200 cm daca pana la acesta adancime nu apare roca.

Sectiunea de contro, reprezinta de fapt adancimea minima de studiu a solului; in multe cazuri insa, adancimea de studiu trebuie sa fie mai mare decat aceea a sectiunii de control (de ex. pt. lucrari de imbunatatiri funciare).

Numarul orizonturilor si grosimea lor difera de la un sol la altul. (tipul si numarul orizonturilor definesc tipurile, clasele de soluri)

In general un profil de sol arata astfel:

-                            la partea superioara se gaseste orizontul A. El consta din materialul cel mai alterat, fiind zona cea mai expusa proceselor de la suprafata Pamantului. Contine cele mai multe resturi organice. Precipitatiile se infiltreaza in jos prin orizontul A. in aceste cazuri apa poate dizolva mineralele solubile si sa le transporte in jos pe profil. Acest proces se numeste levigare (orizontul A se mai numeste “orizont de levigare”)

-                            multe minerale levigate din orizontul A se acumuleaza in orizontul B, cunsocut sub numele de “orizont de acumulare” sau “zona de depunere”. Aici se acumuleaza mineralele argiloase (orizont argilo-iluvial). In orizontul B, solul este adesea mai grosier ca in A, deoarece a fost oarecum protejat de procesele de suprafata. Materia organica de la suprafata a fost de asemenea mai putin “amestecata” in orizontul B

-                            sub acest orizont exista o zona ce consta in principal din material foarte grosier, zdrobit, de roca, (dar si particule mai mici) in general neafectat de procesele de solificare. Acesta este orizontul C, care nu seamana cu conceptul normal de “sol”.

Limitele dintre orizonturile adiacente pot fi nete sau indistincte.

In unele cazuri un orizont poate fi impartit in citeva suborizonturi, usor observabile si separabile. De ex. la partea superioara a orizontului A poate exista un orizont bogat in materie organica, notat cu O.

Suborizonturi pot exista la trecerea gradata intre orizontul A si B sau B si C (notate A/B, B/C). de asemenea pot lipsi unul sau mai multe orizonturi.

Variatiile in caracteristicile solului apar din combinarea proceselor de solificare si dincauza materialului parental diferit.

Groasimea totala a solului deasupra “rocii compacte este partial in functie de rata locala a formarii solului si partial in functie de rata eroziunii solului. Aceasta din urma reflecta actiunea vintului si apei, topografia si extinderea si tipul activitatii umane.