SOLUL: definitie, compozitia solului (mineralogica, organica), proprietatile solului, configuratia solului

Solul: formatiunea naturala cea mai recenta de la suprafata litosferei in care se desfasoara fara intrerupere procese biologice, fiind in permanenta sub actiunea materiei vii: microflora, flora, fauna, microfauna. El este reprezentat printr-o succesiune de strate (orizonturi) care s-au format si se formeaza in permanenta prin transformarea rocilor si materialelor organice, sub actiunea conjugata a factorilor fizici, chimici si biologici, in zona de contact a atmosferei cu litosfera.

Solul se intinde pe verticala de la suprafata uscatului si pana la roca dura sau materialul parental.

Grosimea sa poate varia de la cativa centimetri (in regiunile polare, pe varfurile inalte ale muntilor si deserturi) pana la mai multi metri (pe fundul vailor, in campii si in regiunile ecuatoriale).

Rezultand prin actiunea factorilor de mediu, solul este un corp natural care se formeaza si evolueaza la suprafata uscatului, prin dezagregarea si alterarea rocilor, sub actiunea organismelor (vegetale si animale) in diferite conditii de clima si relief.

Solul contine materie vie si in el se petrec procese specifice vietii (asimilatie-dezasimilatie, sinteza-descompunere, inmagazinare si eliberare de energie). In sol se retin si se acumuleaza elementele de nutritie sub forma de substante organice (mai ales sub forma de humus) care se elibereaza treptat, prin mineralizarea acestora. Avand o compozitie chimica complexa si fiind un corp poros, poate fi strabatut usor de radacinile plantelor, retine in el apa si aerul si reprezinta un adevarat rezervor de elemente nutritive. Toate acestea fac ca solul sa capete fata de roca “sterila” din care a provenit, o proprietate noua si anume fertilitatea.