Zăcăminte metalifere

Un zăcământ metalifer poate fi privit ca o acumulare sau anomalie a unui element sau a mai multor elemente în scoarţa terestră fiind dată de concentraţia acestora de mai multe zeci, sute sau mii de ori comparativ cu valoarea clark-ului. Zăcământul în sine este constituit din minereu (parte utilă) şi gangă (parte sterilă). Minereul sau corpul de minereu (ore body) reprezintă partea utilă a zăcământului ce se extrage în vederea valorificării sale. Un minereu poate fi monomineral (un singur mineral), cum sunt corpurile de magnetit (Fe) sau de cromit (Cr), sau polimineral (asociaţie de mai multe minerale), caz în care se pot extrage în condiţii de rentabilitate economică unul sau mai multe minerale, respectiv metale (Cu+Pb-Zn sau Au-Ag). Ganga reprezintă partea sterilă a zăcământului, respectiv componenta care nu prezintă importanţă economică dacă se ajunge la stadiul de exploatare. În limbaj minier sau din perspectiva calculelor de rezervă – sarcină definitorie geologului de explorare-exploatare, zăcământul reprezintă o porţiune geometrizată de rocă care se delimitează net de formaţiunile înconjurătoare. Trecerea de la corpul de minereu la rocile gazdă poate fi netă sau gradată.